Cine sunt eu

Fotografia mea
Cu capul pe umeri... mai mereu. Stiu cel mai bine sa fac haz de necaz... al meu sau al altuia pt ca life goes on:) Am terminat Jurnalismul, in Pitesti. Frumos oras... De ceva vreme, locuiesc in Londra.

joi, 12 noiembrie 2009

Despre femeia…londoneza

Este week-end… de octombrie si o zi innorata. Vremea uneori mohorata , obisnuita pentru oamenii care locuiesc in Londra, nu-i impiedica sa renunte la diferitele activitati, cum ar fi shopping-ul. Oxford Street, cunoscuta drept strada din Londra cu cele mai renumite lanturi de magazine, a devenit neincapatoare pentru pietoni. Ca atare, au inceput lucrarile de extindere a trotuarelor.
Chiar daca reducerile pe timp de criza sunt rare ca si floarea-de –colt, magazinele din capitala Angliei, care au supravietuit acestei perioade negre, se bucura in continuare de clienti sau mai bine-zis de cliente. Nimic nu le impiedica pe reprezentantele sexului frumos sa-si mai adauge un articol de sezon in garderoba. Imbracate de iarna, cu paltoane si cizme sau purtand rochii vaporoase, cu toate combinatiile de culori, doamnele si domnisoarele londoneze se inarmeaza cu rabdare si ies sa profite de timpul liber. Purtandu-le de grija copiilor care le insotesc, linistindu-i atunci cand isi pierd rabdarea din cauza agitatiei din jur, mamicile reusesc sa tina pasul cu femeile fara responsabilitate maternala.
Femeile din Londra pot fi foarte usor recunoscute. Relaxate si grabite in acelasi timp, majoritatea poarta accesorii extravagante si afiseaza o atitudine ostentativa. Gentile de umar sunt, printre altele, adevarate saloane de infrumusetare. Ochelarii de soare sunt nelipsiti, indiferent daca fac parte dintr-o tinuta eleganta sau sport. Aflate pe strada, in autobuz sau in metrou, londonezele nu ezita sa-si retuseze machiajul, sa foloseasca o crema de fata sau de maini. Astfel, pretuiesc fiecare secunda a timpului, care pare a fi tot mai pretios. In cazul in care, in ziua respective au avut mai mult timp pentru ingrijire, cand se intorc de la serviciu, in metrou sau in autobuz, doamnele citesc romane de dragoste.
In ceea ce priveste exprimarea afectiunii, singurele cupluri ale caror parteneri se tin de mana sau se saruta discret sunt cele de alte nationalitati. Pot spune ca englezoaicele sunt independente sau cel putin asa vor ele sa para. De cele mai multe ori, merg la cumparaturi si folosesc cardurile sotilor sau al partenerilor pentru plata “rasfatului”, cu sau fara acordul acestora. De aceea, pentru a preveni “frauda in cuplu”, in multe magazine din Londra nu se accepta plata decat cu bani cash sau cu cardul personal.
Doamnele trecute de varsta a doua se relaxaseaza, cel mai adesea, iesind la plimbare cu cainii. Cand vremea este neprielnica iesirii in aer liber, imbracate elegant, ies la cafea cu prietenele. Foarte rar merg sa se joace cu nepoteii in parc. Chiar si la o varsta onorabila, bunicile nu se lasa mai prejos decat nepoatele in ceea ce priveste trendul, purtand in ureche, discret, chiar si doi cercei.
In opinia unora ciudate, a altora complicate, femeile din Londra raman o emblema de necontestat a orasului.

O zi de week-end in Londra

Londra este un oras al contrastelor, care reuneste oameni din toate colturile lumii, reusind sa isi puna amprenta asupra fiecarui individ, indifent de nationalitate sau religie. Chiar daca este unul dintre cele mai mari dezvoltate orase ale lumii, in capitala Marii Britanii exista, in aceeasi masura, oameni care sunt multumiti de conditia lor sociala, dar sunt si persoane care considera ca li se incalca drepturile. Ca atare, protesteaza. Chiar si in week-end, cand pe malul Tamisei se plimba indragostitii sau centrul orasului este impanzit de turisti, dornici sa se fotografieze in diferite locuri, alti cetatenii sau locuitori ai Londrei au iesit in strada sa-si ceara drepturile. Angajatii Royal Mail, dar si cei care protestau impotriva deciziei premierului Gordon Brown de a suplimenta numarul de soldati din Afghanistan au incurcat planurile turistilor de a se urca pe spatele leilor din Trafalgar Square. Pe strada care duce la impozantul Big Ben, printre protestatari, turistii, care mai de care, se straduiesc sa se obtina o amintire si in acest loc. Premierul Gordon Brown, a avut parte de o “vizita” neasteptata. O parte din protestatari, insotiti de politisti, au ales sa-si puna of-ul chiar in fata impunatoarelor porti, care margineau accesul spre strada unde premierul locuieste.
Spre seara, pe malul Tamisei, chiar daca temperatura a scazut simtitor, si din cauza apropierii de apa, s-au adunat oamenii care si-au facut cariera in acel loc. Sunt persoane care stiu sa atraga curiosii, mai ales copiii, prin diferite elemente senzationale. Vin, se pozitioneaza cat se poate de strategic fata de concurenta, isi pun instalatia pentru sunet si recuzita si sunt gata de show. Experienta i-a invatat sa se descurce in orice situatie: si atunci cand un numar nu le iese sau cand un om din public refuza sa participle la spectacol, de teama de a nu cadea in penibil. Cel mai bine stiu sa ii faca pe trecatori sa ia parte la show si sa distreze audienta, chiar si pentru cateva secunde. Unul dintre amatorii de senzatii tari, inainte de a fi legat cu lantul si incatusat, in mijlocul audientei, exclama acuzator: “In fiecare seara, acest domn iese cu o alta doamna!” Domnul cu pricina era un barbat sobru, imbracat elegant, era la brat cu o doamna respectabila si treceau prin spatele scenei improvizate. Bineinteles, ca toata lumea a ras, inclusiv, comediantul de ocazie sau “incriminatul”.La finalul spectacolului, oamenii sunt rugati sa lase cateva lire pentru a compensa munca celor care s-au ocupat cu buna-dispozitie.
Noaptea s-a lasat. Odata cu ea a inceput un vant puternic, parca din alte locuri venit. Daca pentru unii relaxarea in aer liber luase sfarsit si se grabeau sa ajunga cat mai repede acasa, pentru altii, distractia adevarata abia incepea, iar pe strazi, oamenii imbracati lejer, ca pentru plimbare, au fost inlocuiti de cei care purtau haine pretentioase.

Oameni care ajuta oameni

A fost fondata in anul 2000. Timp de aproape 10 ani, Fundatia “Hilton in the Community Foundation”, din Londra, a ajutat copiii si tinerii de pana la 25 de ani sa primeasca o educatie mai buna sau sa lupte cu bolile grele. Toti banii au fost donati, fie de oaspetii care se cazeaza la hotele Hilton, fie de persoane care au dorit, pur si simplu, sa faca un gest nobil.
Norocul acestei fundatii, este acela de a fi luat nastere intr-o lume in care generozitatea si solidaritatea functioneaza la nivelul tuturor mediilor sociale. In aceeasi masura, oamenii, cu o conditie financiara consolidate, contribuie la activitatea fundatiei prin donatii, iar cei fara astfel de posibilitati fac voluntariat. Cei mai multi voluntari sunt tinerii, care fie vin la fundatie in timpul liber, fie sunt in cautarea unui loc de munca. Cea mai importanta rasplata a acestora este aceea de a stii ca au putut sa dea o mana de ajutor copiilor sau tinerilor care au diferite probleme. De asemenea, nu este de uitat nici faptul ca voluntarii se aleg cu experienta, in ceea ce priveste munca de birou.
Fundatia organizeaza anual o serie de evenimente, la pregatirea carora angajatii nu ar face fata, fara vointa voluntarilor. Munca de birou este anevoioasa si presupune, zilnic, multa rabdare si atentie. Un bal caritabil, la care au participat 400 de persoane, a necesitat cel putin 8 ore de munca de birou si de teren, zilnic, timp de mai bine de 3 saptamani. Zece persoane s-au implicat, numai in ceea ce priveste organizarea: promovarea evenimentului, rezervarea restaurantului, printarea de invitatii si brosuri, cautarea premiilor pentru licitatie si tombola, rezervari pentru taxiuri, contactarea sponsorilor, realizarea unui scenariu care trebuie respectat de gazda balului, raspunderea la mail-uri si telefoane. Anul trecut, rezultatul muncii a fost pe masura: strangerea a 370 de mii de lire, bani care au ajuns la copiii cu dezabilitati, din Londra.
In acest an, fundatia si-a propus sa colaboreze si cu celelalte hoteluri Hilton din Europa, printre care si cu Hilton Bucuresti. Tot ceea ce trebuie sa faca oaspetii cazati la acest hotel din capitala Romaniei este sa adauge pe factura serviciilor, un euro, in lunile noiembrie si decembrie. Banii adunati in Campania “Mici Schimbari, Mari Diferente” vor fi donate Asociatiei Ovidiu Rom, din Bacau, care ofera servicii integrate pentru menţinerea în scoala a copiilor care provin din familii foarte sarace.
Tot ce ne ramane de facut, este sa urmam exemplul oamenilor care ajuta, fara sa astepte nimic in schimb. Numai asa putem spera la mai bine, pentru noi si pentru semenii nostri.

Produse romanesti ieftine, dar expirate, in Londra

Situat pe una din strazile din Vestul Londrei, Seliger East European Food & Drink este magazinul care ureaza “bun venit” in cateva limbi, printre care si romana, vanatorilor de produse traditionale la preturi reduse. Oamenii cumparau alimentele la reducere cu bratul, fara sa citesca termenul de valabilitate. In magazin, se gasesc, pe acelasi, raft conserve rusesti, bulgaresti sau romanesti expirate de cel putin doua luni, la preturi de sub o lira. Laptele, produs in Romania, era singurul aliment la reducere, care trebuia sa expire a doua zi. In aceeasi capcana pot cadea si clientii magazinelor indiene, de la coltul strazii, in orice zona a Londrei. Aceste buticuri comercializeaza produse traditionale din diferite tari, la preturi care atrag clientii. Ceea ce oamenii care cumpara nu stiu este ca le este pusa in pericol sanatatea.

luni, 5 octombrie 2009


Sa nu credeti asa ceva! Aceasta proprietate este patrulata si pazita de 3 dulai, de fapt, care au sarit la mine cand am imortalizat atentionarea.

joi, 1 octombrie 2009

Cornul si laptele, papa pentru catelusi

Imi plac tot mai mult copiii cu care intru in contact. Sunt parca tot mai inteligenti si mai inspirati. Pe langa faptul ca imi dau replici care ma lasa masca, ei mai fac si lucruri utile. Nu fac risipa pentru ca e criza. Si uite asa, chiar daca firmele cu care guvernul a incheiat contracte pentru "programul cornul si laptele" distribuie produse expirate sau vechi, micutii au gasit o utilitate pentru alimente: hranesc cateii de pe strada sau de acasa.

Mi se pare absolut revoltator faptul ca niste bisnitari isi permit sa puna in pericol vietile copiilor si sa profite in continuare de banii luati din buzunarele noastre, fara ca nimeni sa ii traga la raspundere. Cei care ar trebui sa se ocupe de lucrul asta si de multe altele, care ingroapa Romania in mizerie, isi strang jucariile si pleaca. Rusine!

joi, 27 august 2009

Pe ce mai dau romanii bani: pe prostii!

Daca te uiti in stanga si in dreapta, vezi ca mai toata lumea se plange ca nu mai are bani. Dar nici minte nu au unii care, insotiti de iubite sau de sotii, platesc pentru a vedea un dezmat dezgustator si ieftin. Pentru a iesi, intr-un fel, cu fata curata, organizatorii au promovat in spatele scenei "produse pentru siguranta vietii sexuale si a sanatatii individului". Cine credeti ca, cel putin, a observat acest lucru, cand pe scena se petreceau lucruri muuuult mai incitante? De-aia nu putea Romania sa-si vada de criza cea de toate zilele, ca nu aveam Eros Show?! Ceea ce m-a intrigat cel mai mult a fost faptul ca televiziuni si ziare, au promovat evenimentul si au prezentat si filmulete cu starletele nud, la acestea putand avea acces, foarte usor, copiii. Rusine mass-media!

sâmbătă, 22 august 2009

Monicaca, studenta eminenta?

Da. Asa reiese de pe site-ul SNSPA. Columbita este prima pe lista admiterii ID, la Faculatetea de Comunicare si Relatii Publice. Parca o vad peste ceva vreme conducand campania electorala a Tribunului, Becali, Base sau a vreunui Obama de Romaniei... ca tot il asteapta concetatenii nostri ca pe Dumnezeu.
Sincer, nu stiu cum de i-a venit doamnei Columbeanu o astfel de idee, dar din cunostintele mele umile, pentru a-ti construi o cariera in domeniu, e nevoie sa stii sa vorbesti, din toate punctele de vedere, sa iti sustii un punct de vedere pana la capat, nu sa-ti iei jucariile si sa pleci. Dar, poate, daca trece des pe la scoala, invata si lucrul asta si poate chiar devine un profesionist!

vineri, 31 iulie 2009

Unde esti copilarie?


Vine un moment cand te plictisesti chiar si de tehnologie si vrei sa te relaxezi. Chiar daca era prea cald pentru ca cineva sa-si doreasca sa stea afara, ieri am iesit in gradinita din fata casei si am gasit un loc la umbra nucului. Simtind mirosul ierbii proaspat cosite, am zarit in locul unde, cu multi ani in urma imi petreceam zilele toride de vara si ma dadeam uta, o buturuga mica. Era a visinului aparent firav, dar primitor, cu o creanga pe care ma simteam mai bine decat in orice fotoliu. Acum el nu mai exista decat in amintirea mea si poate a surorii mele si, poate, cine stie, a prietenelor noastre din copilarie. Mi-au venit in minte salturile din visin in mar si invers, zgarieturile si vanataile, aparute ca urmare a neastampararii, supararea trecatoare a mamei cand vedea ca am patat iar hainutele sau pentru ca atunci cand trebuia sa dorm dispaream din pat, de langa sora mea si ma gasea la joaca...

Mi-am dat seama ca imi e dor de copilarie, chiar daca nu am incetat niciun moment sa fiu copil si m-am gandit la faptul ca daca as fi pusa in situatia de a alege intre a-mi petrece perioada inocentei atunci sau in era tehnologiei, as fi ales, fara indoiala, sa-mi petrec la fel copilaria: nu as da joaca in visin, in mar sau dud si nici "de-a v-ati ascunselea" sau povestile bunicului pe niciun joc pe calculator sau desene animate cu limbaj violent.

As da orice sa mai pot fi cel putin o zi din viata mea o fetita care se bucura de prima floricica din gradinita, care a inflorit, de prima randunica sosita din tarile calde, un copil care sa planga atunci cand vede un porumbel ranit si care se lasa alintat de bunici.

sâmbătă, 4 iulie 2009

Baitza la lighean




Acesta este link-ul pe care trebuie sa-l accesati daca vreti sa vedeti cum au protestat tinerii din Pitesti fata de privarea de apa calda, nu se stie pentru cat timp, a intregului oras.

miercuri, 24 iunie 2009

Unde-i lege nu-i tocmeala... teoretic


Practic, lucrurile nu stau de loc asa. In primul rand, taxa de 800 pentru scoala de soferi mi se pare colosala. Atat e in Pitesti. La fel sta situatia si in Bucuresti, chiar daca s-a sesizat Consiliul Concurentei. Mai multe firme din capitala au primit o amenda pe masura lacomiei. Cei sanctionati ar trebui sa scada preturile de inscriere, dar sunt hotarati sa ceara dreptate in instanta.

Probabil ca la Consiliul Concurentei in Pitesti se doarme in post. Nu cred ca s-ar supara vreun cetatean al acestui frumos oras daca ar plati mai putin pentru obtinerea permisului de conducere. Din pacate, autoritatile locale nu sunt capabile sa preia exemplele pozitive de la nivel inalt si nici nu vor fi in prea scurt timp sau poate niciodata. Dar eu il tot astept pe Obama... al Romaniei, sa iasa la lumina.

joi, 18 iunie 2009

Doamne care se respecta!



Ce poti face intr-o zi torida de iunie, daca ti-ai terminat indatoririle? Sa te relaxezi si sa te delectezi! Cum? Luati exemplu de la cele doua doamne ingenioase. Au cumparat cate o bere, s-au asezat "la bar", pe doua "scaune" si au savurat momentul, sub privirile curioase ale calatorilor din autogara. Trebuie sa recunosc faptul ca apreciez spontaneitatea acestor fiinte. Chiar ma bucur ca mai exista si oameni care stiu sa se respecte! Mai ales ca viata e asa scurta si plina de oamnei in criza: de timp, de bani, de umor, de respect... si ma opresc aici.

joi, 11 iunie 2009

S-a incheiat o etapa... incepe alta






















Este vorba despre cea mai frumoasa perioada din viata mea, facultatea. In acest timp am invatat multe lucruri noi, am cunoscut oameni deosebiti si m-am schimbat... in bine cred eu, dar si altii. Daca la inceput eram timida, pe parcurs am inceput sa am mai multa incredere in mine si sa fiu mai toleranta. Am invatat sa privesc lucrurile in profunzime, sa fiu mai putin superficiala, sa tin cont de calitatile oamenilor si sa trec mai usor peste greselile la care suntem supusi cu totii. Am devenit mai responsabila fata de mine si de ceilalti. Am stiut sa fiu recunoscatoare fata de persoanele care mi-au zambit in momentele pe care candva le consideram cruciale si de care acum imi amintesc cu amuzament.






Am avut emotii ieri, cum nu ma asteptam... si imi tremura in mana foia de pe care am rostit micul discurs. Mi-am amintit de prima zi de facultate, de primul curs, de sobrietatea primului profesor cu care am luat contact... si nu puteam sa cred ca nu am realizat cum au trecut 3 ani.






Tot ce-i mai important este ca raman cu amintiri frumoase,cu prietenii stranse si ca ma simt implinita sufleteste. Nu a trecut pe langa mine acest timp degeaba!






joi, 4 iunie 2009

Voronin inca mai abereaza!


Ce-ti ramane de facut atunci cand nu esti capabil sa detii controlul in propria tara? Sa gasesti un tap ispasitor, desigur si sa arunci cu noroi intr-un stat ca Romania, care mai nou e acuzata ca ar fi o "forta oculta".

Este aberant faptul ca presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, inca mai aduce acuzatii nefondate tarii noastre, la fel cum s-au dovedit a fi si cele anterioare. Cum poate sa creada cu Romania sprijina financiar, din umbra, actiunile opozitiei? De ce nu se impaca mai bine cu gandul ca a avut ghinionul sa conduca un stat mic, dar in care opozitia isi face datoria: se opune!

Astept acum o reactie din partea ministrului de Externe roman. Se pare ca nu va avea deloc un mandat in care sa se plictiseasca!

miercuri, 27 mai 2009

In parc

scufita rosie
un sarut inocent

ce frumos miroase!


maria-sa nufarul alb



culcat!




luni, 11 mai 2009

Sa nu mai avem pretentii...


Toata lumea stie sau ar trebui sa stie ca sambata, 9 mai, a fost Ziua Europei. Fiecare oras in parte a sarbatorit cum a putut, dupa posibilitati. La Pitesti, Ziua Europei a fost sarbatorita vineri, 8 mai. Cei care au cantat si au dansat au primit de la autoritati "un tricou XXL si un pix, care nu scrie", cu alte cuvinte premii de criza!

duminică, 26 aprilie 2009

Condiţii inumane la Spitalul De Pediatrie Piteşti




Cum au petrecut copiii internaţi la Spitalul de Pediatrie Piteşti Paştele, nu cred că şi-ar fi putut imagina cineva. Din nefericire am fost martorul unor situaţii prin care mă gândesc cu groază că trec foarte mulţi copii.
Aflându-mă în vizită la fratele meu, care a avut un teribil accident şi având ca întotdeauna camera de filmat cu mine, am surprins câteva imagini din unele saloane, în care erau internaţi copiii. Cu toate că era a doua zi de Paşte, nu s-a facut curat nici în saloane şi nici la băi. Din câte am aflat ulterior, nu se făcea prea des curăţenie. Coşurile de gunoi erau scumpe la vedere şi trebuia să te deplasezi până în baia infectă sau “jegoasă” să arunci ceva.
Paturile aveau cadru ruginit şi erau făcute din nişte arcuri prin care puteai să cazi şi plăci din lemn, acoperite cu nişte pături subţiri, care ţineau loc de saltele. “ Am mai pus o pătură, să pot să dorm mai bine…mă durea spatele” mi-a spus unul din copii, care m-a rugat să-l filmez. “Vreau să mă văd pe youtube, poate apoi alţii or să doarmă în paturi mai bune şi în saloane mai curate”, mi-a zis băiatul de 14 ani.

marți, 21 aprilie 2009

joi, 16 aprilie 2009

Ai tuturor si ai nimanui

Nu am putut sa nu ma cutremur cand am vazut cum au fost tratati tinerii din Republica Moldova. Pe langa faptul ca au fost tinuti fara mancare si apa, au fost batuti crunt si fortati sa semneze documente ale caror continut nu-l cunosteau. De lucrurile astea a luat cunostinta si un comisar ONU, organizatie care se presupune ca ar trebui sa apere drepturile omului. Cu toate astea, nu va face nici macar un amarat de raport, care poate ar face cumva ca bestiile, care se numesc oameni, sa fie pedepsite pentru suferintele pe care le-au cauzat. 

Imediat cum am citit articolul din ziarul Gandul, am trimis mail unei prietene, care locuieste in Republica Moldova. Voiam sa stiu daca este bine si daca ceea ce am citit in presa este adevarat. Mi-a confirmat ca nu este nimic distorsionat:"Ce ai citit tu in presa este adevarat, ba ma tem ca nu e chiar tot. Suntem condusi de niste "oameni" care nu se sfiesc sa faca ce vor si nu se tem ca ii va ajunge vreodata dreptatea lui Dumnezeu. Nu stiu daca poate cineva sa faca ceva, s-au infiltrat prea mult in toate sectoarele si au sustinere buna. Iar vreo doua-trei rapoarte negative nu cred ca-i sperie prea tare. Vom vedea ce va fi mai departe. Noi, ca intotdeauna, cu speranta ramanem... (Cel mai grav e ca joaca murdar si incep sa acuze Romania de toate murdariile, cauta tap ispasitor...)"

marți, 31 martie 2009

Unde mai este pofta de viata?


Este o intrebare pe care am inceput sa mi-o pun din ce in ce mai des. Se intampla frecvent sa vad studentii cum vin la cursuri fara niciun chef de conversatie, de a face si altceva decat sa stea cuminti in banca si sa astepte profesorii. Mi se pare anormal sa se comporte asa de la varsta asta. Oare ce se va intampla cu aceste persoane peste cativa ani, cand grijile cotidiene poate vor fi coplesitoare?


O profesoara a unei prietene, care are deja o casnicie si doi copii, a fost la fel de uimita vazandu-si studentii tot timpul plictisiti si le-a spus, fara menajamente: " Fi-var tineretea a dracului!". Si avea dreptate! Cu anii astia, care sunt cei mai frumosi, cum mai toti care tanjesc dupa ei spun, nu o sa ne mai intalnim. Asa ca, ce rost are sa nu ne bucuram de ei si sa nu ne mai comportam ca si cum ar fi o povara? Cum ar fi oare sa lasam toti grijile si supararile acasa si sa incercam sa zambim mai mult si sa ne facem mai placuti unii pentru ceilalti? Traim o singura viata si doar de noi depinde daca stim sa o traim frumos!

duminică, 15 martie 2009

Planuri pentru copiii mei...

Astazi am avut privilegiul, pot spune, de a asista la niste cursuri de dans. Copiii de acolo sunt minunati. Unii dintre ei au talent si le place atat de mult sa danseze, incat exerseaza si in pauza, cand ceilalti alerga prin sala sau se plang parintilor ca au obosit si ii roaga sa le dea voie sa faca o pauza. Am avut o senzatie ciudata... chiar pot spune ca m-am simtit induiosata vazandu-i pe parinti cum priveau de pe scaune miscarile gratioase ale odraslelor. Chiar am o mare admiratie pentru parintii care isi indeamna copiii, de la cea mai frageda varsta, sa-si valorifice talentul in muzica, dans, pictura sau sport si care constientizeaza ca este mult mai sanatos pentru micuti sa practice un sport sau sa invete sa cante la un instrument, decat sa-si iroseasca timpul.
Deja m-am vazut mamica si mi-am propus un lucru: cu siguranta imi voi ajuta copilul sau, de ce nu, copiii, sa invete sa danseze, sa cante la un instument sau sa inoate. Cred ca aceste activitati ii vor fi cu mult mai mult de folos si il vor ajuta sa evite tentatia unor "sporturi extreme".
video

miercuri, 11 martie 2009

Pro sau contra iubirilor pe Internet?

Astazi am avut o zi destul de lunga la scoala. Mai mult decat atat, nu a fost nici foarte interesanta, cu exceptia ultimelor 2 ore, cand un prefesor a reusit sa retina atentia cu ceea ce spunea. La un alt curs, mai exact "Cultura si civilizatie contemporana", doamna profesoara a adus in discutie si iubirea pe Internet. Considera ca este imposibil ca doi oameni sa se iubeasca si sa porneasca o relatie de lunga durata doar comunicand virtual. In opinia doamnei, pot fi considerate mult mai eficiente si mai durabile casatoriile "aranjate".

Din punctul meu de vedere, cuplurile care se formau pe vremuri, din dorinta parintilor si pentru ca unul ar fi pentru celalalt partener "o partida buna", erau trainice doar pentru ca femeile nu aveau voie sa se razvrateasca impotriva a ceea ce le era dat. Daca doi oameni ajungeau in fata altarului, nu insemna in mod obligatoriu ca se iubesc sau cel putin, se plac. In schimb, in cazul iubirilor pe net, nu cred ca se poate ca doua persoane sa ajunga sa faca un pas asa de important, cum este casatoria, daca nu se iubesc, daca unul nu crede ca celalalt este potrivit pentru el. Astazi se pune un mare pret pe comunicare si pe compatibilitate. Imi este greu sa cred ca, in zilele noastre, cineva ar mai accepta sa imparta patul cu cineva langa care sa aiba cosmaruri, doar pentru ca "asa a zis mama sau tata".

duminică, 8 martie 2009

O zi turmentata!

Vineri a fost una dintre cele mai nefericite zile ale mele. Chiar daca imi doream sa plec mai repede acasa, la tara, m-am gandit ca ar fi bine totusi sa merg si la curs. Profesorul... ia-l de unde nu-i! Am plecat de la scoala cu gandul ca voi ajunge totusi mai devreme in autogara si voi ocupa si un loc. Am urcat in autobuz cu 2 ore si jumatate inainte de plecare. Am ocupat un loc, in spate, e adevarat, pentru ca altele libere nu mai erau.


La jumatete de ora, langa mine s-a asezat o batrana, cu gura mare si care duhnea a bautura! Din stanga mea, un consatean de-al ei, putin mai lucid, a intrebat-o: "Ce faci mamaie? Mai tragi cate una la masea?" Batranica turmentata i-a replicat: " Cum sa fac, maica, asa ceva? Vin de la spital acum!". Nu-mi venea sa cred ce auzeam! M-am ridicat si am plecat sa stau in picioare. Mai erau 2 ore de asteptat. Colac peste pupaza, cand am deschis telefonul, sa-mi mai inec si eu amarul si sa mai ascult o muzica buna, am constatat ca nu aveam nimic pe card. Asa ca am ascultat manele. Ce, astea nu fac parte tot din muzica buna? Cand am coborat din autobuz, inca le mai auzeam! Din pacate pentru mine, nici in picioare nu am putut inspira aer curat: un alt cetatean turmentat avea locul ocupat chiar langa mine. Si iar m-am mutat!

marți, 17 februarie 2009

Valentine's day, in Londra

Multe lucruri ciudate am putut vedea intr-o seara de Valentine's day... sau de Valentine's gay. In centrul Londrei, pe malul Tamisei era multa agitatie. Lumea venea, se ducea, canta, dansa, se poza, se iubea, se bucura de viata. Pe o banca, un tanar romantic ii canta iubitei la saxofon.M-am indreptat spre ei sa imortalizez momentul. S-au intimidat si s-au ascuns unul dupa celalalt. Mi-a parut rau pentru ca le-am sticat momentul, dar curiozitatea mea a fost de nestavilit si de acesta data. Dupa ce am mai facut cativa pasi, atentia mi-a fost retinuta de un sunet... L-am identificat. Venea de pe malul celalalt al Tamisei. Chiar daca vantul si-a facut si el simtita prezenta, un barbat, ce purta haine scotiene, canta la un cimpoi. Oamenii care treceau prin zona se opreau si il admirau. Doamne si domnisoare, imbracate elegant, clasic sau ostentativ mergeau zambitoare la bratul iubitilor sau sotilor. Erau mai mult decat frumoase, dar le lipsea ceva: florile. Foarte putine femei s-au bucurat de ele in acea zi. Barbatii carora nu le plac femeile, au iesit, de mana cu partenerii de cuplu sa se bucure de Ziua Indragostitilor. Erau foarte afectuosi cu iubitii sau "iubitele" lor. Langa London Eye, indragostitii si nu numai, asteptau foarte rabdatori sa le vina randul pentru a vedea Londra de la 135 de metri.ora la care am plecat

joi, 5 februarie 2009

Base, amator de senzatii andresane

Eu vreau sa taci! Sa nu mai zici nimic.Tot ce vei spune va fi folosit impotriva ta!
Toata lumea stie ca "blonda de la Drept" sau, de o luna si ceva, doamna ministru al Turismului este favorita lui Traian Basescu. Se pare ca Base nu se multumeste cu atat. Mai mult, se pare ca, stresat cu atatea probleme, printre care si schimbarea Constitutiei, a apelat la "serviciile" Laurei Andresan. "Profa de sex" va vorbi pe larg despre personajele care i-au trecut prin pat, intr-o carte pe care o va lansa in curand. Din cei care s-au bucurat de alintul ei face parte si presedintele nostru.
Trebuie sa fim mandri cu un asfel de presedinte! Un sef de stat nu se poate numi asa daca nu are si el la activ cuceriri, care sa faca valva. Dar Ion Iliescu, oare ce a pazit? Sa fi fost el curat ca lacrima? Indoielnic... Daca stau bine sa ma gandesc nu e nicio diferenta intre el, Base si Tap. Poate ca experienta a avut si in acest caz ceva de spus. Poate Bunicuta a stiut sa se ascunda dupa o perdea prin care nu se vede nimic... sau poate dupa jaluzele.

luni, 2 februarie 2009