Este o intrebare pe care am inceput sa mi-o pun din ce in ce mai des. Se intampla frecvent sa vad studentii cum vin la cursuri fara niciun chef de conversatie, de a face si altceva decat sa stea cuminti in banca si sa astepte profesorii. Mi se pare anormal sa se comporte asa de la varsta asta. Oare ce se va intampla cu aceste persoane peste cativa ani, cand grijile cotidiene poate vor fi coplesitoare?
O profesoara a unei prietene, care are deja o casnicie si doi copii, a fost la fel de uimita vazandu-si studentii tot timpul plictisiti si le-a spus, fara menajamente: " Fi-var tineretea a dracului!". Si avea dreptate! Cu anii astia, care sunt cei mai frumosi, cum mai toti care tanjesc dupa ei spun, nu o sa ne mai intalnim. Asa ca, ce rost are sa nu ne bucuram de ei si sa nu ne mai comportam ca si cum ar fi o povara? Cum ar fi oare sa lasam toti grijile si supararile acasa si sa incercam sa zambim mai mult si sa ne facem mai placuti unii pentru ceilalti? Traim o singura viata si doar de noi depinde daca stim sa o traim frumos!