Cine sunt eu

Fotografia mea
Cu capul pe umeri... mai mereu. Stiu cel mai bine sa fac haz de necaz... al meu sau al altuia pt ca life goes on:) Am terminat Jurnalismul, in Pitesti. Frumos oras... De ceva vreme, locuiesc in Londra.

vineri, 20 mai 2011

sâmbătă, 14 mai 2011

Prin Istanbul

Orice loc necunoscut iti rezerva surprize placute, care se pot imbina cu unele mai putin dorite.

Mi-a placut Istanbul datorita ospitalitatii si simtului umorului aratate de oameni, dornici sa-si sporeasca veniturile afacerilor de pe malul marii si din marile piete sau, pur si simplu, pentru ca erau incantati de oaspeti.
Am stat la hotel in zona veche a orasului, Sultanahmet. Asta ne-a permis sa evitam aglomeratia din trasportul in comun si sa vedem cat mai multe locuri, in drum spre atractiile cu care ne-am ocupat timpul din vacanta. M-au cucerit stradutele inguste, cu miros de fructe proaspete, unde magazinele de suveniruri si hotelurile de lux alternau cu locuintele devastate de incendii sau afectate de alunecarile de teren, peste care domnea regatul pisicesc si pescarusii.

Am fost delectati cu meniul variat si delicatesele turcesti, dar mai ales fermecati de mirosul diferitelor esente, care ne-au intampinat in restaurante si magazine. Am gustat din plin serile petrecute, in trecere, prin pietele mari, admirand oamenii cum cantau si dansau pe la colturile marilor magazine, mancand castane coapte si porumb fiert. Ne-am plimbat pe Podul Galatei, permanent navalit de pescarii care mancau fistic si povesteau, in asteptarea unei capturi cu care sa se laude.

Intr-una din seri, osteniti, aflandu-ne departe de hotel si putin descurajati de ploaie, ne-am urcat intr-un taxi, chemat de unul din ospatarii restaurantului unde am luat cina. Desi era putin dezorientat si fara GPS, soferul ne-a dat de inteles ca stie engleza si cunoaste destinatia. Era doar o impresie. Dupa ce a mers pe cateva strazi in care accesul era interzis, am coborat si am ajuns la hotel pe jos. Cel putin am invatat o lectie!

In 5 zile, am avut ocazia sa mergem prin toate locurile pe care am dorit sa le vedem in Istanbul. Una din cele mai cunoscut atractii este muzeul Hagia Sofia. Este unul dintre putinele locuri care dispun de tot la un loc: magazine de suveniruri, cafenea, facilitati pentru copii si adulti. Am fost dezamagita de Palatul Topkapi. Din punctul meu de vedere, curtile exterioare sunt singurele demne de renumele pe care il are palatul. Cine va merge sa viziteze, isi da seama de ceea ce zic.

Marele Bazar este unul dintre locurile care se merita vizitate. Atmosfera e unica. Produsele sunt variate si unele chiar sunt de calitate. Nu trebuie sa te lasi intimidat de preturile pe care le auzi la prima strigare. Oamenii de dincolo de tejghea sunt deschisi la negocieri, dar mai ales la dialog. Fara indoiala, toti vanzatorii carora le calci pragul vor intreba din ce tara vii si iti vor spune cel putin un amanunt legat de origini sau te vor intreba "ce faci ?", in limba pe care o vorbesti. Am vizitat si Bazarul cu mirodenii. Am cumparat ceva delicatese si am iesit repede. Nu de alta, dar aveam ce sa cumparam de toti banii, pusi de-o parte pentru vacanta.

Basilica Cistern a fost unul dintre putinele locuri in care am putut simti atmosfera de pe vremea sultanilor si chiar m-a impresionat atmosfera creata de imbinarea arhitecturii cu luminile.

Turnul Galatei ne-a oferit o panorama sublima de 390 degrade asupra orasului, de la aproape 70 de metri inaltime. Daca in afara cladirea este contruita din piatra, interiorul este decorat modern si ofera posibilitatea sa iei masa intr-un restaurant luxos, privind orasul de sus sau sa admiri linistit privelistea, din cafenea.

La terasele din centru sau de pe malul marii, in preajma magazinelor si a hotelurilor, pe la muzee, pe stancile abrupte, in apropierea ruinelor, se da lupta pentru suprematie intre pisici si pescarusi. Aceste vietuitoare sunt foarte iubite si hranite, in consecinta, de catre turisti dar si de localnici.

In alta zi in care soarele ne-a zambit, dupa o plimbare cu vaporul, am poposit pe insula deluroasa Buyukada, unde pe uscat, lumea circula doar cu carutele sau cu bicicletele. De departe, experienta de pe pe insula a fost mult mai interesanta decat toate zilele in Istanbul. Am avut liniste, soare, aer curat, mancare buna, servita pe malul marii, ne-am plimbat cu bicicletele si am admirat peisajul mirific si casele luxoase cu piscina, asezate pe strazile mici, de pe dealuri sau malul marii.

Pentru a ajunge, in port, in timp util, ne-am plimbat cu un taxi, tras de cai. De aceasta data, destinatia nu a mai fost ratata, ca in Istanbul, chiar daca acest "sofer" nu a avut in dotare un GPS.

Vaporul care face legatura intre Istanbul si Insulele Printilor este un mijloc de trasport intens utilizat pentru naveta, de catre localnici, sau pentru agrement, de catre turisti si este foarte ieftin.

Ma bucur ca am putut gusta, trecator, din viata autentica, cu bune si rele. As vrea sa ma intorc in Turcia, insa doar sa retraiesc pentru cateva zile atmosfera de pe Insula Buyukada, mangaiata de razele soarelui, imbiata de liniste si de briza marii.