Cine sunt eu

Fotografia mea
Cu capul pe umeri... mai mereu. Stiu cel mai bine sa fac haz de necaz... al meu sau al altuia pt ca life goes on:) Am terminat Jurnalismul, in Pitesti. Frumos oras... De ceva vreme, locuiesc in Londra.

joi, 21 octombrie 2010

luni, 4 octombrie 2010

London Fashion Week. Imagini










href="http://1.bp.blogspot.com/_EXVG2yqPH0c/TKoLRNYwySI/AAAAAAAAAZY/lYrs3ODo_pI/s1600/PICT5823.JPG">

sâmbătă, 2 octombrie 2010

London Fashion Week. Impresii

Sindrofia s-a tinut intr-o cladire cu arhitectura impozanta, Somerset House, situata pe malul Tamisei. Interiorul emana un aer de decor vechi, dar primitor, daca ignorai aglomeratia si rasetele stridente.

La intrare am fost intampinati de niste domnisoare, dornice sa ne indreptam atentia spre bauturile lor colorate. Chiar imi era sete. Dar nu de alcool. Pentru ca nu stiam cat de curand o sa am ocazia sa beau un ravnit pahar cu apa, am cazut prada ispitei si am acceptat sa degust bautura acidulata. Dupa ce am primit o stampila pe mana, sa nu cumva sa mai cer inca odata, am pornit in expeditie. Paharul l-am abandonat la primul etaj.

In camerele inguste, pardoseala din lemn se agita sub picioarele vizitatorilor sau cumparatorilor, ca si cum s-ar fi saturat sa fie deranjata. Designerii renumiti sau casele de moda aflate la inceput de drum si-au expus creatiile de marca sau articolele care trebuia sa dispara din stoc. Reducerile au fost substantiale si binevenite, pentru cineva care nu cheltuise prea multi bani pe haine in ultima vreme. Eu m-am incadrat doar in categoria vizitatorilor.

Ba, la un moment dat, The Rubber Cow mi-a atras atentia. Era numele unei firme producatoare de genti si avea mascota o vacuta zambareata care spunea, pe etichete, ca niciun animal nu a fost sacrificat pentru confectionarea articolelor de carat. Designul desagelor era foarte interesant, dar, dupa ce am vazut ca nu erau din piele, am renuntat la gandul fugitiv de a cumpara o gentuta.

Cu doar cateva ore inainte de inchidere, in ziua finala a evenimentului, la unele standuri lumea se calca in picioare, la propriu. In alte parti, vanzatorii se bucurau vadit cand mai intra cineva pe usile larg deschise. In unele camarute, am calcat cu sfiala. Nu se auzea decat scartaitul podelei si respiratia vanzatorilor de la stand. Doua etaje au fost dedicate articolelor vestimentare. O iesire prin gradina ducea spre o alta cladire, rezervata prezentarii de produse cosmetice si accesoriilor. Doamnele si domnisoarele doritoare de coafuri sau machiaje extravagante puteau avea parte de rasfat doar pentru £10. M-am limitat sa probez cateva palarii si niste ochelari de soare. Din cauza oboselii acumulate dupa 8 ore de lucru, nu as fi mai avut rabdare in niciun caz sa stau inmarmurita, pentru ceva care ar fi disparut prin cateva miscari, inaite sa ma pun la somn... Inainte sa le vina randul la sedinta de rasfat, doamnele si domnisoarele si-au indreptat atentia spre barul din mijlocul incaperii. S-au desfatat cu cate o bautura sau o cafea si au mai devorat barfele aflate la ordinea zilei.

Pentru ca nu am fost hotarata, anul asta am ratat catwalk show-urile. Aparent, ar trebui sa mai fie un eveniment asemanator in preajma sarbatorilor de iarna si o sa mai am ocazia sa vad niste prezentari de moda.

La iesire am fost cadorisiti cu cate o sticla din bauturile pe care trebuia sa le savuram la venire, cu cate o punguta de cereale si o revista de moda, care oricum era gratuita si pe care o citisem deja.

Multumiri iubitului meu care a mijlocit intrarea gratuita la eveniment, noua si prietenilor nostri.