Asa ne trebuie!? Fraieriti, in tara noastra

Nu stiu ce sa mai cred! Cum poate sa faca Ministrul Invatamantului o asemenea magarie? Tocmai a elaborat un proiect de lege potrivit caruia, printre altele, ar trebui sa se asigure transport si masa gratuite elevilor maghiari care studiaza in alta localitate decat in cea in care locuiesc.

Ceea ce eu imi doresc este ca aceasta lege absurda sa nu fie votata in Parlament. De ce? Pentru ca primul cuvant care mi-a venit in minte cand am citit stirea a fost "discriminare". Mi s-ar parea corect ca si elevii romani sa aiba aceleasi beneficii. Cu ce sunt ei mai prejos? De ce ar fi maghiarii mai speciali?

Poate pentru ca stiu sa lupte pentru drepturile lor, comparativ cu noi, care nu stim sa ni le cerem pe ale noastre si poate pentru ca, dincolo de aruncarea unor pareri pe site-urile ziarelor si pe bloguri, nu vom interveni altcumva.

Vreme frumoasa, pofta de viata....

In sfarsit a venit primavara. Nu stiu cum si prin ce minune, dar niciodata nu am asteptat-o atat de mult. Aveam impresia ca nu o sa mai scap de haine groase si ca nu o sa mai fiu vreodata nerabdatatoare sa ies din casa. Din pacate sau din fericire, sunt genul de persoana cu o stare de spirit care se lasa foarte usor influenta de vreme. Poate ca sunt meteosensibila:). Prima data am auzit acest cuvant de la un fost profesor de la facultate, acum cativa ani. Mi s-a parut amuzant, dar de la o vreme am inceput sa cred ca mi se potriveste aceasta denumire a cauzei starii mele de spirit.

Strada pe care locuiesc pare sa fie alta si peisajul imi pare strain, dar imi lumineaza privirea oridecateori merg pe trotuar sau ma uit pe fereastra. Chiar daca stau de ceva vreme in Londra, doar primavara, cu toate schimbarile ei, m-a facut sa ma indragostesc de oras.

Cel mai mult sunt invidioasa pe cei care stau la soare, tolaniti, pe iarba verde din parcuri. Maine sunt libera, dar de astazi a inceput sa ploua, temperatura a mai scazut cu cateva grade si maine e posibil sa fie la fel. De azi dimineata, nu ma gandesc decat cum sa fac sa ajung mai repede intr-un parc si sa uit de mine, intinsa, la soare. Asa imi incarc bateriile cel mai bine.

Marble Hill Park

Greenwich Park

Locuri pentru care merita sa traiesti in Londra

Pe langa pitorescul turistilor si a nationalitatilor care locuiesc in orasul asta imens, exista si un pitoresc aparte al spatiilor verzi, amenajate sau pur si simplu inzestrate de natura cu armonie: intre oamneni, vegetatie si animale. Un fel de rai pe pamant. Desi foarte intens vizitate de turisti sau locuitori ai Londrei, care vin la gratare, picnicuri sau doar sa se plimbe cu bicicletele si sa stea tolaniti la soare, curatenia este desavarsita, comparativ cu unele strazi din centrul orasului sau de la periferie.

Din punctul meu de vedere, asta este unul din intelesurile cuvantului "civilizatie": sa stii sa respecti natura. LOcurile despre care vorbesc sunt Richmond Park (situat in apropierea uneia dintre cele mai scumpe si mai frumoase zone din Londra) si Greenwich Park.

Sa fii credincios in Londra!?

Frustrant. Ca mai toti credinciosii, m-am pregatit pentru noaptea de Inviere. Si cum anul trecut am petrecut Pastele pe drum si prin spital, anul asta am vrut sa recuperez si sa petrec aceasta sarbatoare cum obisnuiam odinioara.

Din nefericire pentru mine, am fost foarte dezamagita si luata prin surprindere de ceea ce s-a intamplat la Biserica Crestin Ortodoxa din Londra.

Stand in ploaie si tinand sub umbrela mare inca vreo 6 persoane straine, asteptand sa se deschida biserica si sa cantam "Hristos a inviat!" am aflat, intr-un tarziu, ca am 2 posibilitati: fie iau lumina si plec, fie stau in ploaie si frig pana cand se plictiseste cineva si iese din biserica sa imi cedeze locul. Am mai fost si cu ocazia altor sarbatori la biserica, dar nu am avut idee ca de Inviere nu o sa am loc in lacasul sfant sau ca romanii vor veni cu 2-3 ore inainte sa inceapa slujba si ca vor ocupa toate locurile si nici ca strada din fata bisericii va fi inchisa traficului si ca va fi plina de romani.

Asa ca imediat dupa ce am luat lumina, am plecat spre casa, grabita de o ploaie care se incapatana sa se inteteasca si care imi accentua senzatia de frig.