Unde-i lege nu-i tocmeala... teoretic

Practic, lucrurile nu stau de loc asa. In primul rand, taxa de 800 pentru scoala de soferi mi se pare colosala. Atat e in Pitesti. La fel sta situatia si in Bucuresti, chiar daca s-a sesizat Consiliul Concurentei. Mai multe firme din capitala au primit o amenda pe masura lacomiei. Cei sanctionati ar trebui sa scada preturile de inscriere, dar sunt hotarati sa ceara dreptate in instanta.

Probabil ca la Consiliul Concurentei in Pitesti se doarme in post. Nu cred ca s-ar supara vreun cetatean al acestui frumos oras daca ar plati mai putin pentru obtinerea permisului de conducere. Din pacate, autoritatile locale nu sunt capabile sa preia exemplele pozitive de la nivel inalt si nici nu vor fi in prea scurt timp sau poate niciodata. Dar eu il tot astept pe Obama... al Romaniei, sa iasa la lumina.

Doamne care se respecta!

Ce poti face intr-o zi torida de iunie, daca ti-ai terminat indatoririle? Sa te relaxezi si sa te delectezi! Cum? Luati exemplu de la cele doua doamne ingenioase. Au cumparat cate o bere, s-au asezat "la bar", pe doua "scaune" si au savurat momentul, sub privirile curioase ale calatorilor din autogara. Trebuie sa recunosc faptul ca apreciez spontaneitatea acestor fiinte. Chiar ma bucur ca mai exista si oameni care stiu sa se respecte! Mai ales ca viata e asa scurta si plina de oamnei in criza: de timp, de bani, de umor, de respect... si ma opresc aici.

S-a incheiat o etapa... incepe alta

Este vorba despre cea mai frumoasa perioada din viata mea, facultatea. In acest timp am invatat multe lucruri noi, am cunoscut oameni deosebiti si m-am schimbat... in bine cred eu, dar si altii. Daca la inceput eram timida, pe parcurs am inceput sa am mai multa incredere in mine si sa fiu mai toleranta. Am invatat sa privesc lucrurile in profunzime, sa fiu mai putin superficiala, sa tin cont de calitatile oamenilor si sa trec mai usor peste greselile la care suntem supusi cu totii. Am devenit mai responsabila fata de mine si de ceilalti. Am stiut sa fiu recunoscatoare fata de persoanele care mi-au zambit in momentele pe care candva le consideram cruciale si de care acum imi amintesc cu amuzament.

Am avut emotii ieri, cum nu ma asteptam... si imi tremura in mana foia de pe care am rostit micul discurs. Mi-am amintit de prima zi de facultate, de primul curs, de sobrietatea primului profesor cu care am luat contact... si nu puteam sa cred ca nu am realizat cum au trecut 3 ani.

Tot ce-i mai important este ca raman cu amintiri frumoase,cu prietenii stranse si ca ma simt implinita sufleteste. Nu a trecut pe langa mine acest timp degeaba!

Voronin inca mai abereaza!

Ce-ti ramane de facut atunci cand nu esti capabil sa detii controlul in propria tara? Sa gasesti un tap ispasitor, desigur si sa arunci cu noroi intr-un stat ca Romania, care mai nou e acuzata ca ar fi o "forta oculta".

Este aberant faptul ca presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, inca mai aduce acuzatii nefondate tarii noastre, la fel cum s-au dovedit a fi si cele anterioare. Cum poate sa creada cu Romania sprijina financiar, din umbra, actiunile opozitiei? De ce nu se impaca mai bine cu gandul ca a avut ghinionul sa conduca un stat mic, dar in care opozitia isi face datoria: se opune!

Astept acum o reactie din partea ministrului de Externe roman. Se pare ca nu va avea deloc un mandat in care sa se plictiseasca!

In parc

scufita rosie

un sarut inocent

ce frumos miroase!

maria-sa nufarul alb

culcat!

Sa nu mai avem pretentii...

Toata lumea stie sau ar trebui sa stie ca sambata, 9 mai, a fost Ziua Europei. Fiecare oras in parte a sarbatorit cum a putut, dupa posibilitati. La Pitesti, Ziua Europei a fost sarbatorita vineri, 8 mai. Cei care au cantat si au dansat au primit de la autoritati "un tricou XXL si un pix, care nu scrie", cu alte cuvinte premii de criza!

Antitero la Pitesti

Condiţii inumane la Spitalul De Pediatrie Piteşti

Cum au petrecut copiii internaţi la Spitalul de Pediatrie Piteşti Paştele, nu cred că şi-ar fi putut imagina cineva. Din nefericire am fost martorul unor situaţii prin care mă gândesc cu groază că trec foarte mulţi copii.
Aflându-mă în vizită la fratele meu, care a avut un teribil accident şi având ca întotdeauna camera de filmat cu mine, am surprins câteva imagini din unele saloane, în care erau internaţi copiii. Cu toate că era a doua zi de Paşte, nu s-a facut curat nici în saloane şi nici la băi. Din câte am aflat ulterior, nu se făcea prea des curăţenie. Coşurile de gunoi erau scumpe la vedere şi trebuia să te deplasezi până în baia infectă sau “jegoasă” să arunci ceva.
Paturile aveau cadru ruginit şi erau făcute din nişte arcuri prin care puteai să cazi şi plăci din lemn, acoperite cu nişte pături subţiri, care ţineau loc de saltele. “ Am mai pus o pătură, să pot să dorm mai bine…mă durea spatele” mi-a spus unul din copii, care m-a rugat să-l filmez. “Vreau să mă văd pe youtube, poate apoi alţii or să doarmă în paturi mai bune şi în saloane mai curate”, mi-a zis băiatul de 14 ani.

Londra in imagini

Ai tuturor si ai nimanui

Nu am putut sa nu ma cutremur cand am vazut cum au fost tratati tinerii din Republica Moldova. Pe langa faptul ca au fost tinuti fara mancare si apa, au fost batuti crunt si fortati sa semneze documente ale caror continut nu-l cunosteau. De lucrurile astea a luat cunostinta si un comisar ONU, organizatie care se presupune ca ar trebui sa apere drepturile omului. Cu toate astea, nu va face nici macar un amarat de raport, care poate ar face cumva ca bestiile, care se numesc oameni, sa fie pedepsite pentru suferintele pe care le-au cauzat. 

Imediat cum am citit articolul din ziarul Gandul, am trimis mail unei prietene, care locuieste in Republica Moldova. Voiam sa stiu daca este bine si daca ceea ce am citit in presa este adevarat. Mi-a confirmat ca nu este nimic distorsionat:"Ce ai citit tu in presa este adevarat, ba ma tem ca nu e chiar tot. Suntem condusi de niste "oameni" care nu se sfiesc sa faca ce vor si nu se tem ca ii va ajunge vreodata dreptatea lui Dumnezeu. Nu stiu daca poate cineva sa faca ceva, s-au infiltrat prea mult in toate sectoarele si au sustinere buna. Iar vreo doua-trei rapoarte negative nu cred ca-i sperie prea tare. Vom vedea ce va fi mai departe. Noi, ca intotdeauna, cu speranta ramanem... (Cel mai grav e ca joaca murdar si incep sa acuze Romania de toate murdariile, cauta tap ispasitor...)"

Acasa la Sherlock Holmes

Unde mai este pofta de viata?

Este o intrebare pe care am inceput sa mi-o pun din ce in ce mai des. Se intampla frecvent sa vad studentii cum vin la cursuri fara niciun chef de conversatie, de a face si altceva decat sa stea cuminti in banca si sa astepte profesorii. Mi se pare anormal sa se comporte asa de la varsta asta. Oare ce se va intampla cu aceste persoane peste cativa ani, cand grijile cotidiene poate vor fi coplesitoare?

O profesoara a unei prietene, care are deja o casnicie si doi copii, a fost la fel de uimita vazandu-si studentii tot timpul plictisiti si le-a spus, fara menajamente: " Fi-var tineretea a dracului!". Si avea dreptate! Cu anii astia, care sunt cei mai frumosi, cum mai toti care tanjesc dupa ei spun, nu o sa ne mai intalnim. Asa ca, ce rost are sa nu ne bucuram de ei si sa nu ne mai comportam ca si cum ar fi o povara? Cum ar fi oare sa lasam toti grijile si supararile acasa si sa incercam sa zambim mai mult si sa ne facem mai placuti unii pentru ceilalti? Traim o singura viata si doar de noi depinde daca stim sa o traim frumos!

Planuri pentru copiii mei...

Astazi am avut privilegiul, pot spune, de a asista la niste cursuri de dans. Copiii de acolo sunt minunati. Unii dintre ei au talent si le place atat de mult sa danseze, incat exerseaza si in pauza, cand ceilalti alerga prin sala sau se plang parintilor ca au obosit si ii roaga sa le dea voie sa faca o pauza. Am avut o senzatie ciudata... chiar pot spune ca m-am simtit induiosata vazandu-i pe parinti cum priveau de pe scaune miscarile gratioase ale odraslelor. Chiar am o mare admiratie pentru parintii care isi indeamna copiii, de la cea mai frageda varsta, sa-si valorifice talentul in muzica, dans, pictura sau sport si care constientizeaza ca este mult mai sanatos pentru micuti sa practice un sport sau sa invete sa cante la un instrument, decat sa-si iroseasca timpul.

Deja m-am vazut mamica si mi-am propus un lucru: cu siguranta imi voi ajuta copilul sau, de ce nu, copiii, sa invete sa danseze, sa cante la un instument sau sa inoate. Cred ca aceste activitati ii vor fi cu mult mai mult de folos si il vor ajuta sa evite tentatia unor "sporturi extreme".

Pro sau contra iubirilor pe Internet?

Astazi am avut o zi destul de lunga la scoala. Mai mult decat atat, nu a fost nici foarte interesanta, cu exceptia ultimelor 2 ore, cand un prefesor a reusit sa retina atentia cu ceea ce spunea. La un alt curs, mai exact "Cultura si civilizatie contemporana", doamna profesoara a adus in discutie si iubirea pe Internet. Considera ca este imposibil ca doi oameni sa se iubeasca si sa porneasca o relatie de lunga durata doar comunicand virtual. In opinia doamnei, pot fi considerate mult mai eficiente si mai durabile casatoriile "aranjate".

Din punctul meu de vedere, cuplurile care se formau pe vremuri, din dorinta parintilor si pentru ca unul ar fi pentru celalalt partener "o partida buna", erau trainice doar pentru ca femeile nu aveau voie sa se razvrateasca impotriva a ceea ce le era dat. Daca doi oameni ajungeau in fata altarului, nu insemna in mod obligatoriu ca se iubesc sau cel putin, se plac. In schimb, in cazul iubirilor pe net, nu cred ca se poate ca doua persoane sa ajunga sa faca un pas asa de important, cum este casatoria, daca nu se iubesc, daca unul nu crede ca celalalt este potrivit pentru el. Astazi se pune un mare pret pe comunicare si pe compatibilitate. Imi este greu sa cred ca, in zilele noastre, cineva ar mai accepta sa imparta patul cu cineva langa care sa aiba cosmaruri, doar pentru ca "asa a zis mama sau tata".

O zi turmentata!

Vineri a fost una dintre cele mai nefericite zile ale mele. Chiar daca imi doream sa plec mai repede acasa, la tara, m-am gandit ca ar fi bine totusi sa merg si la curs. Profesorul... ia-l de unde nu-i! Am plecat de la scoala cu gandul ca voi ajunge totusi mai devreme in autogara si voi ocupa si un loc. Am urcat in autobuz cu 2 ore si jumatate inainte de plecare. Am ocupat un loc, in spate, e adevarat, pentru ca altele libere nu mai erau.


La jumatete de ora, langa mine s-a asezat o batrana, cu gura mare si care duhnea a bautura! Din stanga mea, un consatean de-al ei, putin mai lucid, a intrebat-o: "Ce faci mamaie? Mai tragi cate una la masea?" Batranica turmentata i-a replicat: " Cum sa fac, maica, asa ceva? Vin de la spital acum!". Nu-mi venea sa cred ce auzeam! M-am ridicat si am plecat sa stau in picioare. Mai erau 2 ore de asteptat. Colac peste pupaza, cand am deschis telefonul, sa-mi mai inec si eu amarul si sa mai ascult o muzica buna, am constatat ca nu aveam nimic pe card. Asa ca am ascultat manele. Ce, astea nu fac parte tot din muzica buna? Cand am coborat din autobuz, inca le mai auzeam! Din pacate pentru mine, nici in picioare nu am putut inspira aer curat: un alt cetatean turmentat avea locul ocupat chiar langa mine. Si iar m-am mutat!

Valentine's day, in Londra

Multe lucruri ciudate am putut vedea intr-o seara de Valentine's day... sau de Valentine's gay. In centrul Londrei, pe malul Tamisei era multa agitatie. Lumea venea, se ducea, canta, dansa, se poza, se iubea, se bucura de viata. Pe o banca, un tanar romantic ii canta iubitei la saxofon.M-am indreptat spre ei sa imortalizez momentul. S-au intimidat si s-au ascuns unul dupa celalalt. Mi-a parut rau pentru ca le-am sticat momentul, dar curiozitatea mea a fost de nestavilit si de acesta data. Dupa ce am mai facut cativa pasi, atentia mi-a fost retinuta de un sunet... L-am identificat. Venea de pe malul celalalt al Tamisei. Chiar daca vantul si-a facut si el simtita prezenta, un barbat, ce purta haine scotiene, canta la un cimpoi. Oamenii care treceau prin zona se opreau si il admirau. Doamne si domnisoare, imbracate elegant, clasic sau ostentativ mergeau zambitoare la bratul iubitilor sau sotilor. Erau mai mult decat frumoase, dar le lipsea ceva: florile. Foarte putine femei s-au bucurat de ele in acea zi. Barbatii carora nu le plac femeile, au iesit, de mana cu partenerii de cuplu sa se bucure de Ziua Indragostitilor. Erau foarte afectuosi cu iubitii sau "iubitele" lor. Langa London Eye, indragostitii si nu numai, asteptau foarte rabdatori sa le vina randul pentru a vedea Londra de la 135 de metri.ora la care am plecat

Cum se exprima unii... frumos si liber

Base, amator de senzatii andresane

Eu vreau sa taci! Sa nu mai zici nimic.Tot ce vei spune va fi folosit impotriva ta!

Toata lumea stie ca "blonda de la Drept" sau, de o luna si ceva, doamna ministru al Turismului este favorita lui Traian Basescu. Se pare ca Base nu se multumeste cu atat. Mai mult, se pare ca, stresat cu atatea probleme, printre care si schimbarea Constitutiei, a apelat la "serviciile" Laurei Andresan. "Profa de sex" va vorbi pe larg despre personajele care i-au trecut prin pat, intr-o carte pe care o va lansa in curand. Din cei care s-au bucurat de alintul ei face parte si presedintele nostru.

Trebuie sa fim mandri cu un asfel de presedinte! Un sef de stat nu se poate numi asa daca nu are si el la activ cuceriri, care sa faca valva. Dar Ion Iliescu, oare ce a pazit? Sa fi fost el curat ca lacrima? Indoielnic... Daca stau bine sa ma gandesc nu e nicio diferenta intre el, Base si Tap. Poate ca experienta a avut si in acest caz ceva de spus. Poate Bunicuta a stiut sa se ascunda dupa o perdea prin care nu se vede nimic... sau poate dupa jaluzele.

Ninsoare in Londra