Unde mai este pofta de viata?

Este o intrebare pe care am inceput sa mi-o pun din ce in ce mai des. Se intampla frecvent sa vad studentii cum vin la cursuri fara niciun chef de conversatie, de a face si altceva decat sa stea cuminti in banca si sa astepte profesorii. Mi se pare anormal sa se comporte asa de la varsta asta. Oare ce se va intampla cu aceste persoane peste cativa ani, cand grijile cotidiene poate vor fi coplesitoare?

O profesoara a unei prietene, care are deja o casnicie si doi copii, a fost la fel de uimita vazandu-si studentii tot timpul plictisiti si le-a spus, fara menajamente: " Fi-var tineretea a dracului!". Si avea dreptate! Cu anii astia, care sunt cei mai frumosi, cum mai toti care tanjesc dupa ei spun, nu o sa ne mai intalnim. Asa ca, ce rost are sa nu ne bucuram de ei si sa nu ne mai comportam ca si cum ar fi o povara? Cum ar fi oare sa lasam toti grijile si supararile acasa si sa incercam sa zambim mai mult si sa ne facem mai placuti unii pentru ceilalti? Traim o singura viata si doar de noi depinde daca stim sa o traim frumos!

Planuri pentru copiii mei...

Astazi am avut privilegiul, pot spune, de a asista la niste cursuri de dans. Copiii de acolo sunt minunati. Unii dintre ei au talent si le place atat de mult sa danseze, incat exerseaza si in pauza, cand ceilalti alerga prin sala sau se plang parintilor ca au obosit si ii roaga sa le dea voie sa faca o pauza. Am avut o senzatie ciudata... chiar pot spune ca m-am simtit induiosata vazandu-i pe parinti cum priveau de pe scaune miscarile gratioase ale odraslelor. Chiar am o mare admiratie pentru parintii care isi indeamna copiii, de la cea mai frageda varsta, sa-si valorifice talentul in muzica, dans, pictura sau sport si care constientizeaza ca este mult mai sanatos pentru micuti sa practice un sport sau sa invete sa cante la un instrument, decat sa-si iroseasca timpul.

Deja m-am vazut mamica si mi-am propus un lucru: cu siguranta imi voi ajuta copilul sau, de ce nu, copiii, sa invete sa danseze, sa cante la un instument sau sa inoate. Cred ca aceste activitati ii vor fi cu mult mai mult de folos si il vor ajuta sa evite tentatia unor "sporturi extreme".

Pro sau contra iubirilor pe Internet?

Astazi am avut o zi destul de lunga la scoala. Mai mult decat atat, nu a fost nici foarte interesanta, cu exceptia ultimelor 2 ore, cand un prefesor a reusit sa retina atentia cu ceea ce spunea. La un alt curs, mai exact "Cultura si civilizatie contemporana", doamna profesoara a adus in discutie si iubirea pe Internet. Considera ca este imposibil ca doi oameni sa se iubeasca si sa porneasca o relatie de lunga durata doar comunicand virtual. In opinia doamnei, pot fi considerate mult mai eficiente si mai durabile casatoriile "aranjate".

Din punctul meu de vedere, cuplurile care se formau pe vremuri, din dorinta parintilor si pentru ca unul ar fi pentru celalalt partener "o partida buna", erau trainice doar pentru ca femeile nu aveau voie sa se razvrateasca impotriva a ceea ce le era dat. Daca doi oameni ajungeau in fata altarului, nu insemna in mod obligatoriu ca se iubesc sau cel putin, se plac. In schimb, in cazul iubirilor pe net, nu cred ca se poate ca doua persoane sa ajunga sa faca un pas asa de important, cum este casatoria, daca nu se iubesc, daca unul nu crede ca celalalt este potrivit pentru el. Astazi se pune un mare pret pe comunicare si pe compatibilitate. Imi este greu sa cred ca, in zilele noastre, cineva ar mai accepta sa imparta patul cu cineva langa care sa aiba cosmaruri, doar pentru ca "asa a zis mama sau tata".

O zi turmentata!

Vineri a fost una dintre cele mai nefericite zile ale mele. Chiar daca imi doream sa plec mai repede acasa, la tara, m-am gandit ca ar fi bine totusi sa merg si la curs. Profesorul... ia-l de unde nu-i! Am plecat de la scoala cu gandul ca voi ajunge totusi mai devreme in autogara si voi ocupa si un loc. Am urcat in autobuz cu 2 ore si jumatate inainte de plecare. Am ocupat un loc, in spate, e adevarat, pentru ca altele libere nu mai erau.


La jumatete de ora, langa mine s-a asezat o batrana, cu gura mare si care duhnea a bautura! Din stanga mea, un consatean de-al ei, putin mai lucid, a intrebat-o: "Ce faci mamaie? Mai tragi cate una la masea?" Batranica turmentata i-a replicat: " Cum sa fac, maica, asa ceva? Vin de la spital acum!". Nu-mi venea sa cred ce auzeam! M-am ridicat si am plecat sa stau in picioare. Mai erau 2 ore de asteptat. Colac peste pupaza, cand am deschis telefonul, sa-mi mai inec si eu amarul si sa mai ascult o muzica buna, am constatat ca nu aveam nimic pe card. Asa ca am ascultat manele. Ce, astea nu fac parte tot din muzica buna? Cand am coborat din autobuz, inca le mai auzeam! Din pacate pentru mine, nici in picioare nu am putut inspira aer curat: un alt cetatean turmentat avea locul ocupat chiar langa mine. Si iar m-am mutat!

Valentine's day, in Londra

Multe lucruri ciudate am putut vedea intr-o seara de Valentine's day... sau de Valentine's gay. In centrul Londrei, pe malul Tamisei era multa agitatie. Lumea venea, se ducea, canta, dansa, se poza, se iubea, se bucura de viata. Pe o banca, un tanar romantic ii canta iubitei la saxofon.M-am indreptat spre ei sa imortalizez momentul. S-au intimidat si s-au ascuns unul dupa celalalt. Mi-a parut rau pentru ca le-am sticat momentul, dar curiozitatea mea a fost de nestavilit si de acesta data. Dupa ce am mai facut cativa pasi, atentia mi-a fost retinuta de un sunet... L-am identificat. Venea de pe malul celalalt al Tamisei. Chiar daca vantul si-a facut si el simtita prezenta, un barbat, ce purta haine scotiene, canta la un cimpoi. Oamenii care treceau prin zona se opreau si il admirau. Doamne si domnisoare, imbracate elegant, clasic sau ostentativ mergeau zambitoare la bratul iubitilor sau sotilor. Erau mai mult decat frumoase, dar le lipsea ceva: florile. Foarte putine femei s-au bucurat de ele in acea zi. Barbatii carora nu le plac femeile, au iesit, de mana cu partenerii de cuplu sa se bucure de Ziua Indragostitilor. Erau foarte afectuosi cu iubitii sau "iubitele" lor. Langa London Eye, indragostitii si nu numai, asteptau foarte rabdatori sa le vina randul pentru a vedea Londra de la 135 de metri.ora la care am plecat

Cum se exprima unii... frumos si liber

Base, amator de senzatii andresane

Eu vreau sa taci! Sa nu mai zici nimic.Tot ce vei spune va fi folosit impotriva ta!

Toata lumea stie ca "blonda de la Drept" sau, de o luna si ceva, doamna ministru al Turismului este favorita lui Traian Basescu. Se pare ca Base nu se multumeste cu atat. Mai mult, se pare ca, stresat cu atatea probleme, printre care si schimbarea Constitutiei, a apelat la "serviciile" Laurei Andresan. "Profa de sex" va vorbi pe larg despre personajele care i-au trecut prin pat, intr-o carte pe care o va lansa in curand. Din cei care s-au bucurat de alintul ei face parte si presedintele nostru.

Trebuie sa fim mandri cu un asfel de presedinte! Un sef de stat nu se poate numi asa daca nu are si el la activ cuceriri, care sa faca valva. Dar Ion Iliescu, oare ce a pazit? Sa fi fost el curat ca lacrima? Indoielnic... Daca stau bine sa ma gandesc nu e nicio diferenta intre el, Base si Tap. Poate ca experienta a avut si in acest caz ceva de spus. Poate Bunicuta a stiut sa se ascunda dupa o perdea prin care nu se vede nimic... sau poate dupa jaluzele.

Ninsoare in Londra

Pana unde?

Oriunde as merge, orice as face, imi este imposibil sa nu ma lovesc de...politica. La supermarket, pe strada, in autobuz, la scoala, la televizor si chiar in lectura particulara, politica invadeaza parca totul.

De ceva vreme, am incercat sa imprumut de la biblioteca, pe langa indispensabilele carti care imi folosesc pentru licenta, "Dincolo de bine, dincoace de rau despre iubire". Am reusit! Mi s-a parut mai mult decat interesanta, inca din primele randuri, intrucat m-am regasit intr-o descriere... Tot lecturand cu nesat, am dat peste un citat, apartinand uneia dintre cele mai controversate personalitati politice a Marii Britanii, Margaret Thatcher: "In politica, daca vrei ca un lucru sa fie spus, cere-i-o unui barbat. Daca vrei ca un lucru sa fie facut, cere-i-o unei femei". Sa fie oare asa?

Cu ce ne-a cadorisit Guvernul, dupa o luna...

Cu nimic. Dar, daca stam mai bine sa ne gandim, dragii nostrii guvernanti si-au dat silinta, atat cat au putut ei. Au pus la cale intalniri peste intalniri, negocieri peste negocieri, numiri in funcie si demiteri...dar fara niciun rezultat clar. Si totusi ne intrebam: Bugetul, cat e bugetul? Nu ne raspunde nimeni. Conducatorii nostri sunt preocupati cu disputele. Pe Traian Basescu l-a lovit amnezia. Se confunda cu prim-ministrul si vrea, mai nou, vrea sa inghete salariile pentru 6 luni.

Pentru basbaiala si haosul care domneste in prezent la nivel inalt, liderii politici isi merita din belsug "laudele".Fara sa se mai sfiasca de cineva (deja cam toti ii sunt inamici), Mircea Badea i-a "elogiat", cum a stiut mai bine pe cei care ne conduc destinele, numindu-i manelisti, imbecili sau boi... pe buna dreptate.

Absolventi pe banda rulanta

Zilele trecute am avut un referat de sustinut, despre omul si civilizatia din Evul Mediu. Chiar daca majoritatea oamenilor din acea epoca erau analfabeti, ei aveau, spre deosebire de noi, valori morale. Atunci, un om care "isi tinea cuvantul", era un om cu greutate. Asa ar trebui sa fie si in zilele noastre, numai ca oamenii cu bun-simt, care isi respecta cuvantul dat, sunt niste raritati.

Am fost ingrozita cand am auzit, de la un profesor, ca la o anumita sectie a universitatii , sunt studenti care nu stiu sa scrie! Stand mai bine si reflectand, mi-am adus aminte ca am mai vazut si auzit, din pacate, de astfel de lucruri. Cu toate astea, nu pot sa nu ma infior oridecateori aflu de asa ceva. Profesorii, care permit unor astfel de oameni sa promoveze, savarsesc un pacat capital. Si nu este vorba de cativa, pentru ca sunt serii intregi de cadre didactice carora, pur si simplu, nu le pasa. Este o indolenta fata de sistem, fata de semeni, fata de intreaga tara.

Conducatori auto analfabeti, care au luat permis de conducere ilegal, omoara oamenii pe strada. Medici, care si-au luat diplomele fara sa intre in laboratoare sau in cabinetul medical, prescriu tratament care provoaca inrautatirea starii de sanatate a pacientului. Desigur, oamenii cu bani au pretentia sa promoveze, scotand la inaintare colectia de diplome, dobandita prin mita. Din pacate, cu o floare nu se face primavara. Poate ca ne meritam soarta...

Legea junglei, inca la putere?!

Un loc. Acesta a fost marul discordiei, intre un barbat si o femeie. Barbatul spune ca se afla in autobuzul care, nu peste mult timp, trebuia sa plece spre Stefan cel Mare de o ora si jumatate. Cand a coborat sa cumpere ceva, pe locul lui s-a asezat o doamna. Desi i se spusese ca locul este ocupat, femeia nu a luat in seama acest lucru. Cand barbatul s-a intors de la magazin, i-a cerut sa se dea la o parte, dar femeiea nici nu a vrut sa auda. Apoi a inceput scandalul: lovituri, tipete, injuraturi. In tot acest timp soferul autobuzului privea linistit ‘spectacolul’. Vazand ca lucrurile se inrautatesc, le-a cerut scandalagiilor sa inceteze, pentru ca in caz contrar, nu vor mai fi luati acasa.

Nu este prima data cand se intampla un astfel de lucru. In autobuzele de pe acest traseu, locurile sunt totdeauna motiv de cearta intre calatori. Chiar daca vii din timp, e suficient sa cobori doua minute si iti poti lua adio de la loc!

Oamenii nimanui

22 de zile de groaza. Atat a durat conflictul din Fasia Gaza. Potrivit UNICEF, ofensiva israeliana a provocat distrugerea completa a 4000 de case. In trei saptamani, circa 1.300 de persoane au murit, dintre care peste 410 copii si 108 femei. 5.300 de oameni au murit, potrivit bilantului oferit de serviciilor de urgenta din gaza.

http://http//www.youtube.com/watch?v=SSrM4lypDVg&eurl=http://www.tagged.com/mypage.html?uid=5402933463

Tara arde si Guvernul se piaptana!

Criza este un cuvant "la putere". Cel mai afectat se pare ca este premierul . Este in criza de idei. Le da jurnalistilor si implicit publicului, ordonanta dimineata, la pranz si seara. O sa facem o criza... de nervi!

Cine a mai avut rabdare sa mai priveasca la televizor pe canalele de stiri, a auzit numai "ordonanta", "dezmat pe bani publici", "interzicerea cumulului salariului cu pensia" etc. Toate aceste formulari inteligente apartin nimanui altcuiva decat prim- ministrului Emil Boc. Demnitarul are o mare problema in a se recunoaste invins. Chiar daca Curtea Constitutionala a respins acea ordonanta, calificand-o drept neconstitutionala, serviabilul este mai hotarat ca niciodata sa duca pana la capat " sugestia" umbrei sala, Traian Basescu.

Ai bani de dat?

Ce faci daca nu ai chef de invatat, nu ai timp sau profesorii care te asista la examene sunt incoruptibili? Daca ai spiritul observatiei destul de bine dezvoltat, sigur ai vazut pe stalpii sau peretii din apropierea Facultatii de Stiinte Socio-Umane afisul din imagine. Curiozitatea mea este daca, intr-adevar, aceste gadget-uri au efectul scontat.

Ingeniozitatea celor care le-au creat mi se pare laudabila, insa mi se pare o "ilegalitate" totala, care incurajeaza promovarea incompetentei si a delictului.

Se simte miros de stres

Fara sa-mi dau seama, m-am trezit in ultima saptamana de cursuri a semestrului I.Multa agitatie pe la scoala... Trebuie sa fixam examenele sau sa le reprogramam, sa ne luam cursurile. Chiar daca este ultimul an, este posibil sa avem ceva probleme si asta doar din cauza lipsei de comunicare si a unor decizii aberante, luate de mai-marii Universitatii.

Ne trezim ca s-au fixat examene fara stirea noastra, deci suntem cantitate neglijabila. Sunt foarte nerabdatoare sa merg la facultate, cu noaptea in cap si sa stau pe la usi pana se elibereaza sala! Dar sunt pregatita pentru orice. Nu am alta solutie!

Tigancile si criza economica...

Hai sa-ti ghicesc... Va suna cunoscut?

Mergand cat se poate de grabita pe strada, butonand telefonul, am fost abordata de o doamna binevoitoare, cu fusta lunga. Nu era singura. Se pare ca a iesit, impreuna cu amicele ei, ca mustele la soare. Sunt primele care profita de pe urma crizei economice si de vulnerabilitatea muritorilor de rand. M-a rugat, initial, sa-i spun cat e ora. Fara sa ma gandesc la scopul pentru care a incercat sa ma opreasca, i-am raspuns. Aparent, foarte placut surprinsa de raspunsul meu si mai ales de faptul ca nu am ignorat-o, mi-a spus: "Hai sa-ti ghicesc, frumoaso! Pentru ca ai fost asa cuminte, nu o sa-ti cer bani". Ma grabeam si oricum nu cred in astfel de lucruri. " Sa stii ca nu o sa te poti marita, pana la 45 de ani. Ti s-au facut vraji, noaptea, la cap de mort. Ai cununiile legate.", imi spunea tinandu-se dupa mine. Mai mult, am aflat ca cineva imi pune piedici si in calea realizarii profesionale!

Textul asta imi suna al naiba de cunoscut! Mi-am amintit ca, anul trecut, in parc, am fost abordata in acelasi fel si, mai ales mi s-au spus lucruri care ar fi trebuit sa ma puna serios pe ganduri. Dar nu a fost deloc asa. M-am amuzat si acum, la fel de mult ca si atunci. Ordinea asta a cuvintelor, pare a fi un fel de Crez al lor. Asa procedeaza cu oamnenii naivi, disperati pe care stiu sa-i citeasca si carora le promite vindecarea de unele boli, succesul in afaceri sau cucerirea persoanei iubite.

Criza economica nu a afectat nici buzunarele si nici cheful de distractie al romanilor. Cerul senin si temperaturile pozitive au adus de sarbatori, pe unele partii din tara, cei mai multi turisti din ultimii ani.

La Paltinis, oamenii au profitat din plin de cele 3 grade cu plus. Pe marginea drumului ce ducea spre statiune au pus de gratar. Cu mic, cu mare, au luat masa, de pe sanii. In timp ce parintii pregateau picnicul, copiii se bucurau de zapada: aruncau cu bulgari, uneori si in "bucatari", se dadeau cu saniile sau schiau, sub ochii vigilenti ai mamelor. Spre dezamagirea micutilor, nu aveau voie in zona snowmobilelor.

Apusul soarelui nu a insemnat sfarsitul distractiei, la Paltinis. Turistii au continuat sa se simta bine.

Asa si-au gasit sfarsitul...

Au fost rupti din lumea lor pentru fi imbracati cu cele mai moderne haine, chiar daca preferau ca zapada sa le fie in continuare vesmant. Au fost nevoiti sa suporte caldura, desi erau obisnuiti cu temperaturile scazute. Au spus adio, incet-incet, cate unei ramuri verzi.

Dupa ce au infrumusetat casele si au fost in centrul atentiei printre elementele decorative, brazii, cu cetina pe jumatate verde, si-au gasit sfarsitul, pe langa tomberoane. Acelasi lucru se intampla in fiecare an, dupa sarbatorile de iarna, doar din cauza mofturilor oamenilor, din cauza dorintei lor de a-si etala maiestria in decorarea casei de sarbatori. Din pacate, toate aceste capricii au o consecinta pe care nu o ia nimeni in calcul: degradarea naturii.

Ce inseamna sa ai noroc

Nu iti trebuie prea mult timp pentru a realiza ca esti o persoana norocoasa sau, de ce nu, ca cineva, acolo sus, dar si pe pamant, te iubeste.

Asta am simtit eu intr-o saptamana. Au fost 7 zile in care am crezut ca lumea e a mea. M-am plimbat, am vazut locuri noi, am cunoscut lume noua. M-am redescoperit. M-am simtit implinita sufleteste. Insa nu au putut sa nu ma afecteze unele lucruri care s-au petrecut in jurul meu.

Cand unii copii se bucurau de cadourile primite de la Mos Craciun, o fetita de cativa anisori, insosita de un baietel, umblau prin localurile din Sibiu. Cantau colinde si primeau bani. Parintii au profitat de perioada sarbatorilor. I-au imbracat in costume populare si i-au trimis la cersit, chiar daca afara erau prea multe grade sub 0.

Am stat mult si m-am gandit la faptul ca sunt norocoasa pentru ca am avut niste parinti care mi-au oferit tot ce au avut ei mai bun. Mi-au dat iubire si m-au invatat sa daruiesc, la randul meu, iubire... fata de oameni si fata de tot ceea ce inseamna viata. Mi-au dat posibilitatea de a decide singura in ceea ce priveste viata mea, au fost langa mine in momente fericite sau cand am fost suparata. Nu m-au trimis la colindat sa aduc bani acasa si nici nu m-au obligat sa-l iau pe Vasilica in brate si sa stau cu el in frig, pentru a face rost bani de tigari sau bautura.

Viata este prea cruda cu unele fiinte. De fiecare data imi zic " nu are ce sa ma mai impresioneze", dar ma conving, pe zi ce trece ca nu este asa.