Bath, taramul pescarusilor

Am plecat spre Bath intr-o dimineata nesperat de frumoasa, pentru un oras ca Londra. Ne-am trezit cu noaptea-n cap, pe la 5 dimineata. Am plecat cu gandul de a dormi in tren, avand in vedere ca noaptea fusese scurta pentru noi si drumul se anunta destul de lung, in jur de 2 ore.

Contrar asteptarilor noastre, eu si iubitul meu am vorbit tot drumul, fara sa ne dam seama ca ne aflam in "quiet area". Abia mai tarziu am inteles de ce unii calatori din vagonul trenului se holbau la noi, ca si cum am comite o infractiune.
Era aproape ora 8, cand am ajuns in Bath. Cand am iesit din gara,am fost intampinati de un aer proaspat si cantecul pescarusilor, care ne-au tinut calea de-a lungul intregii noastre mici excursii. Parca incercau sa ne spuna ceva. Sau poate doar ne-au urat "bun venit".

Cum orasul este mic, gara se afla foarte aproape de centru. Dar, cum am ajuns prea de dimineata pentru a vizita obiectivele culturale, am facut o plimbare matinala prin parcuri. Zona centrala a orasului este inconjurata de ape. Mergand spre un shopping center, am trecut pe langa un pod, contruit peste apa. Podul adapostea case, birouri si magazine de antichitati. Pe acoperis, cativa porumbei lenesi inca erau plecati probabil in lumea viselor si pareau nepasatori de agitatia pescarusilor, care erau la inviorarea de dimineata. In apropierea podului, alti pescarusi matinali faceau baie intr-o cascada imensa, in lumina orbitoare a soarelui.Ii invidiam. Apa, soare, tihna... ce altceva iti mai trebuie?

Dupa cateva ore de vizitat gradini si parcuri cu aranjamente florale ingenioase si animalute prietenoase, inevitabilul s-a produs. Ni s-a facut foame. Si simteam nevoia sa beau o cafea. In cele din urma, am baut amandoi, desigur! Dar eu sunt cea care trebuie sa se planga...

Cat am stat la masa, o ploaie, venita din senin, i-a facut pe oameni sa stea, pentru cateva minute bune, in usa mall-ului. Am crezut ca stau la coada sau ca privesc la un spectacol. Dar nu! Vazand ca picaturile mari nu contenesc,am urcat la etajul I. Acolo era un restaurant elegant, in mijlocul caruia se afla o fantana arteziana. In jurul ei, peste tot, erau plante. Aveai impresia ca te afli intr-o gradina.

Cum speram din tot sufletul, ploaia s-a oprit si a lasat in urma un aer si mai proaspat. Ma asteptam sa se racoreaca, dar a fost la fel de cald si soarele nu a uitat sa-si mai faca, din cand in cand, aparitia.
A venit si momentul cand trebuia sa mergem sa vizitam si niste muzee, in timpul care ne mai ramasese. Fashion Museum! Primul pe lista, desigur! La intrarea in muzeu, am vazut un afis pe care era poza Printesei Diana. Era afisata, de asemenea, perioada in care turistii puteau vedea o parte dintre cele mai frumoase rochii ale ei. Cand am intrat, la casa de bilete ni s-a spus ca putem beneficia de o reducere, daca vom cumpara bilete pentru Fashion Museum si pentru Roman Baths Museum. Asa am facut. De aia imi place mie in tara asta. Daca stii pe unde sa umblii, poti vizita multe locuri, la preturi derizorii.

Revenind la muzeu, m-a facut sa visez, pentru o ora si ceva. Coridorul era mobilat la fel ca pe vremea balurilor la care participau aristocratii vremurilor de mult apuse, iar sub picioare am simtit un covor moale, catifelat, de culoare rosu-aprins. rosu. Am intrat in sala de bal, mai intai. Incaperea era luminata de 4 candelabre impunatoare, iar semineele fin sculptate ii dadeau salii un aer primitor. Nu as fi plecat, dar din camera alaturata se auzea muzica scotiana. Am putut privi, din usa, cum membrii unei orchestre isi faceau ultimele repetitii, inainte de marea petrecere. Sala era amenajata, foarte elegant, pentru o nunta, din cate ni s-a spus. Ne-am amintit ca mai avem multe de facut.

Prea repede trecuse timpul! Am ajuns sa vedem si rochiile printesei. In ceea ce priveste design-ul, ochiului meu critic nu i-au placut primele rochii. La radio-ul pe care l-am primit la intrare, gratuit, am puteam asculta cu ce ocazie si de unde a fost cumparata si purtata, rochia respectiva. Apoi, spre iesirea din muzeu, am urmarit un colaj scurt de filmulete, care infatisau aparitiile Dianei la diferitele evenimente mondene, insotita de membrii familiei regale sau singura. Toate tinutele erau confectionate din materiale fine, de calitate. Am aflat ca, dupa casatoria cu Printul Charles, Dianei i s-a impus de Casa Regala sa poarte acele rochii demodate si nedemne de trupul ei frumos, din punctul meu de vedere. Imediat dupa divort, Diana si-a redefinit stitul vestimentar. Noul look, noile haine, ii puneau in evidenta trasaturile frumoase si trupul gratios. O parte din rochiile care au apartinut printesei pot fi vazute si la Kensington Palace, in Londra, unde Diana si-a petrecut mare parte din timp, dupa despartirea de print. Acolo, in cateva camere, este o expozitie permanenta cu rochiile printesei.

Pe lista de vizite a urmat Muzeul Bailor Romane. In timpul Imperiului Roman, Baile Romane au indeplinit functii multiple. Atat bogatii, cat si oamenii mai putin instariti le foloseau, in fiecare zi sau cel putin saptamanal, avand in vedere ca preturile erau acceptabile. Pe vremea aceea, baile erau detinute si adminstrate de guvern. Apa era incalzita printr-un sistem si era adusa la suprafata de niste pompe. Acum, in camera unde erau pompele se gaseste o cafenea, cu vedere directa spre bai. Locul pe care se afla acum muzeul a fost redescoperit si restaurat pe timpul Reginei Victoria si este acum unul dintre cele mai prestigioase vestigii culturale. Cladirile care au mai putut fi salvate si reconditionate au o structura masiva. Strabatandu-le, mi-au dat imi presia ca urmaream un film despre romani, stramosii nostri.
Apa inca era calda, limpede, iar aburii mi-au trezit dorinta de ma relaxa in piscina imensa. Eram obosita si vizita noatra se apropia de final. Dar parca as fi vrut sa vad totul, inca odata, in aceeasi zi.

La scurt timp, dupa ce am ajuns in gara ploaia a inceput, din nou. Era un semn ca trebuia sa plec. Asa am considerat pentru a-mi alina gandul ca trebuie sa plecam. Dupa ce am urcat in tren, am inchis putin ochii. Inca mai vedeam razele puternice ale soarelui si auzeam tipatul pescarusilor.