Mai e putin pana vine Craciunul. Afara miroase a zapada, chiar daca nu e. Si nici nu vreau sa fie. Nu aici, nu in Londra. Nu mai vreau haos, ca anul trecut...Casele de pe strada mea vestesc bucurie si imi arata ca am ramas in urma cu pregatirile. Am cumparat niste ingerasi si cu ce mai aveam ramas de anul trecut, am decorat un colt din casa, ascultand colinde.
M-am gandit la sarbatorile de acasa, cu fratii mei si la serile geroase, cu miros de sarmale si cozonac, cand mergeam la colindat, de mataniile pe care le faceam pe gheata si de staruinta noastra de a merge la toti cunoscutii.
In oras e forfota. Peste tot, fie ca mergi in magazine dimineata, in timpul zilei sau seara e tot timpul imbulzeala.
Lumea e foarte constiincioasa cand vine vorba de cadouri. Foarte multi oameni stau la coada sa li se impacheteze ceva sau poarta in mana pungi de cadouri sau poadoabe. Asta imi aduce aminte ca inca nu am cumparat tot ce mi-am propus si ca nici timp prea mult nu mai am.
Cine sunt eu
- Flory
- Cu capul pe umeri... mai mereu. Stiu cel mai bine sa fac haz de necaz... al meu sau al altuia pt ca life goes on:) Am terminat Jurnalismul, in Pitesti. Frumos oras... De ceva vreme, locuiesc in Londra.
sâmbătă, 17 decembrie 2011
miercuri, 2 noiembrie 2011
vineri, 22 iulie 2011
vineri, 20 mai 2011
sâmbătă, 14 mai 2011
Prin Istanbul
Orice loc necunoscut iti rezerva surprize placute, care se pot imbina cu unele mai putin dorite.
Mi-a placut Istanbul datorita ospitalitatii si simtului umorului aratate de oameni, dornici sa-si sporeasca veniturile afacerilor de pe malul marii si din marile piete sau, pur si simplu, pentru ca erau incantati de oaspeti.
Am stat la hotel in zona veche a orasului, Sultanahmet. Asta ne-a permis sa evitam aglomeratia din trasportul in comun si sa vedem cat mai multe locuri, in drum spre atractiile cu care ne-am ocupat timpul din vacanta. M-au cucerit stradutele inguste, cu miros de fructe proaspete, unde magazinele de suveniruri si hotelurile de lux alternau cu locuintele devastate de incendii sau afectate de alunecarile de teren, peste care domnea regatul pisicesc si pescarusii.
Am fost delectati cu meniul variat si delicatesele turcesti, dar mai ales fermecati de mirosul diferitelor esente, care ne-au intampinat in restaurante si magazine. Am gustat din plin serile petrecute, in trecere, prin pietele mari, admirand oamenii cum cantau si dansau pe la colturile marilor magazine, mancand castane coapte si porumb fiert. Ne-am plimbat pe Podul Galatei, permanent navalit de pescarii care mancau fistic si povesteau, in asteptarea unei capturi cu care sa se laude.
Intr-una din seri, osteniti, aflandu-ne departe de hotel si putin descurajati de ploaie, ne-am urcat intr-un taxi, chemat de unul din ospatarii restaurantului unde am luat cina. Desi era putin dezorientat si fara GPS, soferul ne-a dat de inteles ca stie engleza si cunoaste destinatia. Era doar o impresie. Dupa ce a mers pe cateva strazi in care accesul era interzis, am coborat si am ajuns la hotel pe jos. Cel putin am invatat o lectie!
In 5 zile, am avut ocazia sa mergem prin toate locurile pe care am dorit sa le vedem in Istanbul. Una din cele mai cunoscut atractii este muzeul Hagia Sofia. Este unul dintre putinele locuri care dispun de tot la un loc: magazine de suveniruri, cafenea, facilitati pentru copii si adulti. Am fost dezamagita de Palatul Topkapi. Din punctul meu de vedere, curtile exterioare sunt singurele demne de renumele pe care il are palatul. Cine va merge sa viziteze, isi da seama de ceea ce zic.
Marele Bazar este unul dintre locurile care se merita vizitate. Atmosfera e unica. Produsele sunt variate si unele chiar sunt de calitate. Nu trebuie sa te lasi intimidat de preturile pe care le auzi la prima strigare. Oamenii de dincolo de tejghea sunt deschisi la negocieri, dar mai ales la dialog. Fara indoiala, toti vanzatorii carora le calci pragul vor intreba din ce tara vii si iti vor spune cel putin un amanunt legat de origini sau te vor intreba "ce faci ?", in limba pe care o vorbesti. Am vizitat si Bazarul cu mirodenii. Am cumparat ceva delicatese si am iesit repede. Nu de alta, dar aveam ce sa cumparam de toti banii, pusi de-o parte pentru vacanta.
Basilica Cistern a fost unul dintre putinele locuri in care am putut simti atmosfera de pe vremea sultanilor si chiar m-a impresionat atmosfera creata de imbinarea arhitecturii cu luminile.
Turnul Galatei ne-a oferit o panorama sublima de 390 degrade asupra orasului, de la aproape 70 de metri inaltime. Daca in afara cladirea este contruita din piatra, interiorul este decorat modern si ofera posibilitatea sa iei masa intr-un restaurant luxos, privind orasul de sus sau sa admiri linistit privelistea, din cafenea.
La terasele din centru sau de pe malul marii, in preajma magazinelor si a hotelurilor, pe la muzee, pe stancile abrupte, in apropierea ruinelor, se da lupta pentru suprematie intre pisici si pescarusi. Aceste vietuitoare sunt foarte iubite si hranite, in consecinta, de catre turisti dar si de localnici.
In alta zi in care soarele ne-a zambit, dupa o plimbare cu vaporul, am poposit pe insula deluroasa Buyukada, unde pe uscat, lumea circula doar cu carutele sau cu bicicletele. De departe, experienta de pe pe insula a fost mult mai interesanta decat toate zilele in Istanbul. Am avut liniste, soare, aer curat, mancare buna, servita pe malul marii, ne-am plimbat cu bicicletele si am admirat peisajul mirific si casele luxoase cu piscina, asezate pe strazile mici, de pe dealuri sau malul marii.
Pentru a ajunge, in port, in timp util, ne-am plimbat cu un taxi, tras de cai. De aceasta data, destinatia nu a mai fost ratata, ca in Istanbul, chiar daca acest "sofer" nu a avut in dotare un GPS.
Vaporul care face legatura intre Istanbul si Insulele Printilor este un mijloc de trasport intens utilizat pentru naveta, de catre localnici, sau pentru agrement, de catre turisti si este foarte ieftin.
Ma bucur ca am putut gusta, trecator, din viata autentica, cu bune si rele. As vrea sa ma intorc in Turcia, insa doar sa retraiesc pentru cateva zile atmosfera de pe Insula Buyukada, mangaiata de razele soarelui, imbiata de liniste si de briza marii.
Mi-a placut Istanbul datorita ospitalitatii si simtului umorului aratate de oameni, dornici sa-si sporeasca veniturile afacerilor de pe malul marii si din marile piete sau, pur si simplu, pentru ca erau incantati de oaspeti.
Am stat la hotel in zona veche a orasului, Sultanahmet. Asta ne-a permis sa evitam aglomeratia din trasportul in comun si sa vedem cat mai multe locuri, in drum spre atractiile cu care ne-am ocupat timpul din vacanta. M-au cucerit stradutele inguste, cu miros de fructe proaspete, unde magazinele de suveniruri si hotelurile de lux alternau cu locuintele devastate de incendii sau afectate de alunecarile de teren, peste care domnea regatul pisicesc si pescarusii.
Am fost delectati cu meniul variat si delicatesele turcesti, dar mai ales fermecati de mirosul diferitelor esente, care ne-au intampinat in restaurante si magazine. Am gustat din plin serile petrecute, in trecere, prin pietele mari, admirand oamenii cum cantau si dansau pe la colturile marilor magazine, mancand castane coapte si porumb fiert. Ne-am plimbat pe Podul Galatei, permanent navalit de pescarii care mancau fistic si povesteau, in asteptarea unei capturi cu care sa se laude.
Intr-una din seri, osteniti, aflandu-ne departe de hotel si putin descurajati de ploaie, ne-am urcat intr-un taxi, chemat de unul din ospatarii restaurantului unde am luat cina. Desi era putin dezorientat si fara GPS, soferul ne-a dat de inteles ca stie engleza si cunoaste destinatia. Era doar o impresie. Dupa ce a mers pe cateva strazi in care accesul era interzis, am coborat si am ajuns la hotel pe jos. Cel putin am invatat o lectie!
In 5 zile, am avut ocazia sa mergem prin toate locurile pe care am dorit sa le vedem in Istanbul. Una din cele mai cunoscut atractii este muzeul Hagia Sofia. Este unul dintre putinele locuri care dispun de tot la un loc: magazine de suveniruri, cafenea, facilitati pentru copii si adulti. Am fost dezamagita de Palatul Topkapi. Din punctul meu de vedere, curtile exterioare sunt singurele demne de renumele pe care il are palatul. Cine va merge sa viziteze, isi da seama de ceea ce zic.
Marele Bazar este unul dintre locurile care se merita vizitate. Atmosfera e unica. Produsele sunt variate si unele chiar sunt de calitate. Nu trebuie sa te lasi intimidat de preturile pe care le auzi la prima strigare. Oamenii de dincolo de tejghea sunt deschisi la negocieri, dar mai ales la dialog. Fara indoiala, toti vanzatorii carora le calci pragul vor intreba din ce tara vii si iti vor spune cel putin un amanunt legat de origini sau te vor intreba "ce faci ?", in limba pe care o vorbesti. Am vizitat si Bazarul cu mirodenii. Am cumparat ceva delicatese si am iesit repede. Nu de alta, dar aveam ce sa cumparam de toti banii, pusi de-o parte pentru vacanta.
Basilica Cistern a fost unul dintre putinele locuri in care am putut simti atmosfera de pe vremea sultanilor si chiar m-a impresionat atmosfera creata de imbinarea arhitecturii cu luminile.
Turnul Galatei ne-a oferit o panorama sublima de 390 degrade asupra orasului, de la aproape 70 de metri inaltime. Daca in afara cladirea este contruita din piatra, interiorul este decorat modern si ofera posibilitatea sa iei masa intr-un restaurant luxos, privind orasul de sus sau sa admiri linistit privelistea, din cafenea.
La terasele din centru sau de pe malul marii, in preajma magazinelor si a hotelurilor, pe la muzee, pe stancile abrupte, in apropierea ruinelor, se da lupta pentru suprematie intre pisici si pescarusi. Aceste vietuitoare sunt foarte iubite si hranite, in consecinta, de catre turisti dar si de localnici.
In alta zi in care soarele ne-a zambit, dupa o plimbare cu vaporul, am poposit pe insula deluroasa Buyukada, unde pe uscat, lumea circula doar cu carutele sau cu bicicletele. De departe, experienta de pe pe insula a fost mult mai interesanta decat toate zilele in Istanbul. Am avut liniste, soare, aer curat, mancare buna, servita pe malul marii, ne-am plimbat cu bicicletele si am admirat peisajul mirific si casele luxoase cu piscina, asezate pe strazile mici, de pe dealuri sau malul marii.
Pentru a ajunge, in port, in timp util, ne-am plimbat cu un taxi, tras de cai. De aceasta data, destinatia nu a mai fost ratata, ca in Istanbul, chiar daca acest "sofer" nu a avut in dotare un GPS.
Vaporul care face legatura intre Istanbul si Insulele Printilor este un mijloc de trasport intens utilizat pentru naveta, de catre localnici, sau pentru agrement, de catre turisti si este foarte ieftin.
Ma bucur ca am putut gusta, trecator, din viata autentica, cu bune si rele. As vrea sa ma intorc in Turcia, insa doar sa retraiesc pentru cateva zile atmosfera de pe Insula Buyukada, mangaiata de razele soarelui, imbiata de liniste si de briza marii.
duminică, 10 aprilie 2011
Mofturi de Portobello Market
Pietele de antichitati constituie unul dintre principalele atractii de pe lista turistilor, care vin in Londra.
Portobello Market este renumita pentru diversitatea produselor valoroase, vechi si foarte scumpe pentru oamenii de rand, dar si pentru preturile accesibile ale unor suveniruri originale.
Am plecat singura prin piata, sa mai cunosc...povesti, lucruri, oameni, chiar daca doar pentru cateva ore. M-am oprit intr-un magazin de haine si accesorii vintage. Unele articole aveau un design usor obraznic, indraznet si majoritatea erau lucrate din blugi, cu diferite mici accesorii sau broderii. Alte haine erau din casmir sau matase naturala.
La intrare, m-a intampinat o doamna, foarte ocupata cu retusatul machiajului. Mi-a zambit fugitiv. Apoi, s-a mai uitat, din cand in cand, la mine. Dupa ce a terminat, am zis:
- Mi se par originale si de bun gust hainele din acest magazin. E primul din zona in care vad un asa design.
- Da, stiu! Mutumesc! Sunt toate creatia mea... de ani de zile! Esti in vizita sau locuiesti aici?
- Stau in Londra de ceva vreme.
- Din ce tara esti?
- Din Romania.
- Ah, Romania! Sunt surprinsa ca iti plac hainele mele. De obicei, est-europenii nu stiu sa aprecieze calitatea si nu au nici bani sa-mi cumpere marfa. Sunt saraci.
- Serios? Ce legatura are bunul gust cu posibilitatile limitate? Sunt oameni saraci peste tot. Chiar si in UK.
- Dar nu fura. Stii, mie imi pare rau pentru tine, dar multi straini stiu ca romanii sunt cunoscuti prin fraude, mai mult tiganii, care fura, mai ales de la oamenii saraci. Oamenii de aici ii urasc si le e teama tigani.
- Aveti dreptate, intr-un fel. Dar si aici sunt tiganii irlandezi, care se comporta exact ca si cei din Romania. Cu toate astea, se fac judecati de valoare doar pe seama a ceea ce fac romanii. Oamenii sunt superficiali.
Dupa un moment de ezitare, conchide:
- Da, asa este. Stii, acum ma grabesc sa ajung la o intalnire si trebuie sa inchid. Daca mai treci pe la mine si iti place ceva, iti pot face reducere, poate nu ai bani.
- Va multumesc! Sunteti amabila, dar daca imi place cu adevarat ceva, am bani sa imi cumpar.
- Bine, te astept. Mi-a facut placere sa te cunosc.
- De asemenea. Poate pana data viitoare veti auzi si lucruri pozitive despre est-europeni si poate mi le veti face cunoscute si mie, dar si altora.
Asta este una din experientele memorabile, legate de originile mele. De multe ori, sunt indignata, alteori ma resemnez. Insa nu imi e rusine sa spun de unde vin. Am cunoscut multi conationali ipocriti, care se fereau sa mai vorbeasca romaneste, cand auzeau ca sunt romani in preajma. E trist, dar adevarat.
Portobello Market este renumita pentru diversitatea produselor valoroase, vechi si foarte scumpe pentru oamenii de rand, dar si pentru preturile accesibile ale unor suveniruri originale.
Am plecat singura prin piata, sa mai cunosc...povesti, lucruri, oameni, chiar daca doar pentru cateva ore. M-am oprit intr-un magazin de haine si accesorii vintage. Unele articole aveau un design usor obraznic, indraznet si majoritatea erau lucrate din blugi, cu diferite mici accesorii sau broderii. Alte haine erau din casmir sau matase naturala.
La intrare, m-a intampinat o doamna, foarte ocupata cu retusatul machiajului. Mi-a zambit fugitiv. Apoi, s-a mai uitat, din cand in cand, la mine. Dupa ce a terminat, am zis:
- Mi se par originale si de bun gust hainele din acest magazin. E primul din zona in care vad un asa design.
- Da, stiu! Mutumesc! Sunt toate creatia mea... de ani de zile! Esti in vizita sau locuiesti aici?
- Stau in Londra de ceva vreme.
- Din ce tara esti?
- Din Romania.
- Ah, Romania! Sunt surprinsa ca iti plac hainele mele. De obicei, est-europenii nu stiu sa aprecieze calitatea si nu au nici bani sa-mi cumpere marfa. Sunt saraci.
- Serios? Ce legatura are bunul gust cu posibilitatile limitate? Sunt oameni saraci peste tot. Chiar si in UK.
- Dar nu fura. Stii, mie imi pare rau pentru tine, dar multi straini stiu ca romanii sunt cunoscuti prin fraude, mai mult tiganii, care fura, mai ales de la oamenii saraci. Oamenii de aici ii urasc si le e teama tigani.
- Aveti dreptate, intr-un fel. Dar si aici sunt tiganii irlandezi, care se comporta exact ca si cei din Romania. Cu toate astea, se fac judecati de valoare doar pe seama a ceea ce fac romanii. Oamenii sunt superficiali.
Dupa un moment de ezitare, conchide:
- Da, asa este. Stii, acum ma grabesc sa ajung la o intalnire si trebuie sa inchid. Daca mai treci pe la mine si iti place ceva, iti pot face reducere, poate nu ai bani.
- Va multumesc! Sunteti amabila, dar daca imi place cu adevarat ceva, am bani sa imi cumpar.
- Bine, te astept. Mi-a facut placere sa te cunosc.
- De asemenea. Poate pana data viitoare veti auzi si lucruri pozitive despre est-europeni si poate mi le veti face cunoscute si mie, dar si altora.
Asta este una din experientele memorabile, legate de originile mele. De multe ori, sunt indignata, alteori ma resemnez. Insa nu imi e rusine sa spun de unde vin. Am cunoscut multi conationali ipocriti, care se fereau sa mai vorbeasca romaneste, cand auzeau ca sunt romani in preajma. E trist, dar adevarat.
marți, 15 martie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
